1059 - 15 ianuarie 2018 - OPINII

ROMANIA DE AZI - Cartea care a zguduit Casa Albă - de Octavian Manea
LUMEA ÎN CARE TRĂIM - Cultura română, mai săracă: Augustin Buzura, Stela Popescu, Ion Besoiu - plecaţi în eternitate în 2017
CONTRAEDITORIAL - Începe Marele Jaf PSD - de Cristian Câmpeanu


 

 

ROMÂNIA DE AZI

Cartea care a zguduit Casa Albă
de Octavian Manea

Cartea semnata de Michael Wolff (Fire and Fury: Inside the Trump White House), un jurnalist specializat in portrete controversate (precum cel al lui Rupert Murdoch), a produs un tsunami politic in America .
Presedintele Donald Trump s-a grabit sa denunte manuscrisul drept un “fake-book”. Desigur, criticii amplifica erorile factuale pentru a discredita fondul.  Si totusi cartea se sprijina preponderent pe extrase on the recordcu apropiatii presedintelui precum Stephen Bannon si Katie Walsh (adjuncta sefului staffului Casei Albe). Dupa cum spune chiar autorul, materia prima o furnizeazaconversatiile care au avut loc pe parcursul a 18 luni cu majoritatea membrilor staffului principal” din jurul presedintelui. S-au realizat aproape 200 de interviuri. Rezultatul? Cartea a provocat o ruptura masiva intre Bannon si Trump, generand si concedierea fostului strateg politic al Casei Albe de la Breitbart, instrumentul revolutiei Trump. Putin probabil sa iasa fum fara foc.
Instantaneul de fond tine de atmosfera anarhica institutionalizata la nivelul aparatului prezidential in prima jumatate a anului trecut. Descrie un presedinte cu impulsuri contradictorii, incapabil sa urmeze un program, sa se concentreze sau sa proceseze informatia formala, detaliile analitice. “E ca si cum incerci sa intelegi ce vrea un copilspune la un moment dat Katie Walsh.
Mai mult, cartea lui Wolff ne introduce in culisele Casei Albe, in maruntaiele competitiei dintre taberele care isi disputau influenta asupra presedintelui.  Vedem o Casa Alba dominata de rivalitatea dintre factiuni, un veritabil joc de suma zero. Este si realitatea care alimenteaza hemoragia de scurgeri de informatii in spatiul public, fiecare grupare incercand sa submineze decisiv pozitia rivalilor. De fapt Wolff vorbeste despre o cultura a scurgerilor catre presa incurajata de personaje din anturajul presedintelui. Un exemplu il reprezinta campania media instrumentalizata de Bannon pentru distrugerea reputatiei inlocuitorului lui Flynn, a consilierului pe probleme de securitate nationala generalul H.R. McMaster, considerat drept promotorul unor politici globaliste, interventioniste, cu un mindset opus lui Trump. Este sugestiva ciocnirea celor doi pe chestiunea Siriei si a Afganistanului unde fiecare prefera solutii de semn contrar.
Bannon ramane ideologul anti-globalist, militantul alt-right care proiecteaza un izolationism radical si incearca sa il faca pe Trump sa se apropie de matricea presedintelui Andrew Jackson. In cele din urma, ascensiunea lui Trump este de neconceput fara mobilizarea Americii Jacksoniene, baza sa electorala primara. Bannon vede America in coordonatele unuirazboi civil modern”, in tuse de alb si negru, impartita intre nationalisti si globalisti. Compromisul sau pozitiile moderate, centriste spre care inclinau factiunile rivale sunt pentru el de neconceput.
De partea cealalta se aflademocratii de New York ”, “cuplul Jarvanka” (Jared Kushner plus Ivanka Trump) care incearca sa tempereze energiile disruptive ale presedintelui incurajate de Bannon. Aliatii lor naturali in razboaiele administratiei raman cei din aripa Goldman Sachs reprezentata de Gary Cohn si Dina Powell (insideri ai elitelor de tip Davos). Nu in ultimul rand, avem guparea din jurul Reince Priebus, un fel de liant al lui Trump cu agenda establishmentului republican.
Pe scurt, o Casa Alba cu personalitate multipla, cu un comportament bipolar intre cei care cautau deconstructia statu-quo-ului si cei care doreau pastrarea lui. Prin portretele pe care le avanseaza, cartea lui Wolff este esentiala pentru intelegerea dinamicii relatiilor din cercul intim al presedintelui Trump.
Se contureaza si doua potentiale consecinte. Deschide oare plecarea lui Bannon calea catre imblanzirea lui Trump de catre establishment?  Va putea oare Trumpismul sa supravietuiasca fara Bannonism?
revista22.ro

LUMEA ÎN CARE TRÃIM

Cultura română, mai săracă: Augustin Buzura, Stela Popescu, Ion Besoiu - plecaţi în eternitate în 2017

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după dispariţia actorilor Olga Tudorache, Stela Popescu, Ion Besoiu şi Cristina Stamate, a academicianului Augustin Buzura, scriitorului George Bălăiţă, a pictorului Marin Gherasim şi a preşedintelui Academiei Române, Ionel Valentin Vlad.
Tot în acest an, au mai murit istoricul Zoe Petre, scriitorul şi omul politic Mircea Ionescu-Quintus, pictoriţa şi graficiana Alma Redlinger, academicienii Gheorghe Dolgu şi Victor Emanuel Sahini, regizorii Mircea Drăgan şi Alecu Croitoru, criticul de artă Octavian Barbosa, compozitorul Dumitru Lupu, solista Marina Scupra.
* Criticul şi istoricul literar Daniel Dimitriu a murit pe 17 ianuarie.
Născut pe 17 iulie 1945, la Simeria, Daniel Dimitriu a fost redactor al revistei "Convorbiri literare" aproape două decenii şi a condus până în 1990 cenaclul Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iaşi. A colaborat la reviste de tradiţie, de la "Cronica" şi "Ateneu" la "România literară", "Tribuna" sau "Tomis". Pentru debutul editorial cu "Ares şi Eros" (1978), criticul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Opera sa numără alte contribuţii importante, cu puncte de vedere novatoare şi interpretări remarcabile, bine receptate de cei mai reprezentativi critici ai noştri.
* Actorul Ion Besoiu a murit pe 18 ianuarie la vârsta de 85 de ani.
Actorul s-a născut la 11 martie 1931, la Sibiu, unde a absolvit Academia de Teatru şi Muzică. A debutat pe scena Teatrului de Stat din Sibiu, iar apoi a venit la Bucureşti unde a devenit membru al echipei de actori a Teatrului "Lucia Sturdza Bulandra", pe scena căruia a jucat din 1967. Ulterior, a fost, timp de 12 ani, director al acestei instituţii. Printre piesele care i-au marcat cariera teatrală se numără: "Livada de vişini" de A. P. Cehov (1967), "Puricele" de Georges Feydeau (1969), "Aceşti nebuni făţarnici" de Teodor Mazilu (1970), "Pescăruşul" de A. P. Cehov (1977), "Rezervaţia de pelicani" de D. R. Popescu (1983), "Unchiul Vanea" de A. P. Cehov (1985), "Hamlet" de William Shakespeare (1985), "Visul unei nopţi de vară" de William Shakespeare (1991), "Trei surori" de A. P. Cehov (1995), "Şase personaje în căutarea unui autor" de Luigi Pirandello (1995), "Caligula" de Albert Camus (1996), "Mutter Courage" de Bertolt Brecht (1999), "Există nervi" de Marin Sorescu (2001), "Oblomov" după I. A. Goncearov (2003).
Ion Besoiu a jucat în peste 80 de filme, printre care: "Haiducii", "Ultimul cartuş", "Actorul şi sălbaticii", "Nemuritorii", "Un comisar acuză", "Toate pânzele sus", "Revanşa", "Drumul oaselor", "Ultima noapte de dragoste", "Capcana mercenarilor", "Furtuna", "Cartierul Veseliei", "Castelul condamnaţilor", "Mihai Viteazul", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Horea", "Colierul de turcoaze", "Mircea".
La 19 martie 2001, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, preşedintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României", în grad de cavaler.
* Traducătoarea Mioara Caragea s-a stins din viaţă pe 19 ianuarie. Una dintre cele mai valoroase traducătoare de limba portugheză pe care a avut-o România, aceasta a tradus: José Saramago ("Istoria asediului Lisabonei", "Evanghelia după Isus Cristos", "Toate numele", "Călătoria elefantului", "Peştera", "Anul morţii lui Ricardo Reis", "Eseu despre orbire"), Agustina Bessa Luís ("Sibila") şi Eça de Queiróz ("Oraşul şi muntele").
* Profesoara şi traducătoarea literară Janina Ianoşi a murit pe 21 ianuarie. Născută la 12 iulie 1930, bună cunoscătoare a limbilor franceză, germană şi rusă, a tradus din aceasta din urmă lucrări de estetică semnate de Herzen, Bielinski, Cernişevski, Dobroliubov, Pisarev, G.V. Plehanov, Davidov, dar şi literatură: amplul Jurnal al lui Lev Tolstoi, proză de K. Paustoveski, Marina Tvetaieva, A. Adamolvici, Daniil Granin. A desfăşurat zeci de ani o întinsă activitate pedagogică la Universitatea din Bucureşti.
* Pictoriţa şi graficiana Alma Redlinger s-a stins, la vârsta de 93 de ani pe 2 februarie. Creaţia ei s-a impus de-a lungul vremii ca expresie personală şi originală, dar şi ca o punte între marea şcoală de pictură interbelică şi pictura secolului XXI. Artista a iubit natura, dar şi-a îndrăgit în egală măsură universul intim al studioului de creaţie. A excelat în tehnica uleiului pe pânză, dar şi în grafica de şevalet. Ca genuri, natura statică, cu predilecţie, dar şi portretul ori peisajul i-au fost preocupări constante de-a lungul carierei. Investigând fiecare dintre aceste teme clasice cu viziunea artistului modern, artista a creat o operă de sinteză, originală şi unică.
În 2004 i s-a decernat Ordinul Cultural în gradul de Comandor, categoria C Arte Plastice, iar în 2011, regele Mihai i-a acordat Decoraţia "Nihil Sine Deo".
* Regizorul Radu Gabrea a murit în seara zilei de 9 februarie. Născut la 20 iunie 1937, la Bucureşti, Gabrea a absolvit Institutul de Construcţii Bucureşti (1960) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (1968), fiind doctor în comunicaţii sociale, la Universitatea din Leuwen (Belgia).
Considerat una dintre promisiunile confirmate ale generaţiei '70, după 1974 s-a stabilit în Germania, unde a semnat ca regizor, scenarist şi producător al unor filme de interes internaţional: "O făclie de Paşti" (1982), "Un bărbat ca Eva" (1984), "Secretul peşterii de gheaţă" (1989).
În România, a realizat "Amintiri bucureştene" (1968, lungmetraj documentar), "Urmărirea" (1971, serial TV), "Dincolo de nisipuri" (1973), "Peisaj negru" (1976), "Călătorie surpriză" (1990, film TV), "Rosen Emil - o tragică iubire" (1992), "Noro" (2002), "Moştenirea lui Goldfaden" (2004). De asemenea, a semnat regia unui film documentar despre naufragiul vasului "Struma", prezentat în 2000, în premieră mondială la un post de televiziune din România. La Festivalul de la Locarno din 1970, a fost premiat pentru filmul cu care a debutat în lungmetraj, "Prea mic pentru un război aşa de mare" (1969).
Ca regizor de teatru, Radu Gabrea a montat "Maria Callas - La Divina", după "Master Class" de Terrence McNally - reprezentaţie excelent primită de publicul din New York, Washington, Tampere (Festivalul Internaţional de Teatru), Helsinki, Canberra (Festivalul Cultural Internaţional), Sydney, Melbourne.
Printre cele mai recente producţii la care Radu Gabrea a semnat regia, se numără filmul documentarul "Trei zile până la Crăciun", lansat la 26 ianuarie 2012, ziua în care Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 93 de ani. Filmul prezintă o cronică detaliată, bazată pe mărturii, documente, reconstituiri şi imagini de arhivă, a ultimelor trei zile ale cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, înainte de executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989.
Critic de film la numeroase ziare, profesor de regie şi montaj la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, Radu Gabrea a fost primul preşedinte al Oficiului Naţional al Cinematografiei, cu rang de secretar de stat, înfiinţat la 24 octombrie 1997 prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului României. A deţinut funcţia până în anul 1999.
În 2011, a fost distins cu Ordinul Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania.
* Pe 27 martie, Uniunea Artiştilor Plastici din România anunţa încetarea din viaţă a celui ce a fost Preşedinte de Onoare al Uniunii, maestrul Marin Gherasim (16.12.1937 - 27.03.2017). Atrage atenţia încă de la debutul oficial, expoziţia anuală de stat, în 1963, apoi, potrivit criticului Ocravian Barbosa, "după o perioadă evolutivă pe linia tradiţională, se îndreaptă spre exploatarea virtualităţilor expresive ale unor modalităţi artistice moderne, asimilabile, la început, suprarealismului şi apoi artei abstracte tinzând la realizarea unei sinteze care, printr-o imagine de tip montaj, să se constituie într-o metaforă, a contradicţiilor şi sciziunilor civilizaţiei". Meritele sale au fost recunoscute atât pe plan naţional, cât şi internaţional, fiind decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Comandor.
* Unul dintre cei mai importanţi scriitori români postbelici, George Bălăiţă, s-a stins din viaţă pe 16 aprilie. Acesta s-a afirmat drept unul dintre cei mai originali şi mai reprezentativi autori din tânăra generaţie '60, prin care literatura română intra în faza ei neomodernistă: "Conversând despre Ionescu" (1966), "Întâmplări din noaptea soarelui de lapte" (1967). După "Lumea în două zile" (1975), capodopera lui George Bălăiţă, opera scriitorului se rotunjeşte prin titluri precum "Ucenicul neascultător" (1977), "Nopţile unui provincial" (1983), "Gulliver în ţara nimănui" (1994), "Învoiala (2016)". În colaborare cu Janina Ianoşi, a tradus "Cevengur" de Andrei Platonov.
* Pe 11 iulie a plecat în eternitate Augustin Buzura, unul dintre cei mai importanţi prozatori români postbelici.
A fost funcţionar la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, redactor, şef de secţie şi secretar de redacţie la "Tribuna", iar după Revoluţie, redactor-şef la revista în paginile căreia a şi debutat, preşedinte al Fundaţiei Culturale Române şi director al revistei "Cultura". A fost membru al Academiei Române şi a primit în mai multe rânduri Premiul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1977, Premiul Academiei Române.
După două volume de nuvele, "Capul Bunei Speranţe" (1963) şi "De ce zboară vulturul?" (1966), Augustin Buzura va scrie romanele dense, profunde şi curajoase care îl vor impune în linia celor mai solizi romancieri ai noştri: "Absenţii" (1970), "Feţele tăcerii" (1974), "Orgolii" (1977), "Vocile nopţii" (1980), "Refugii" ("Zidul morţii", I, 1984), "Drumul cenuşii" ("Zidul morţii", II, 1988), "Recviem pentru nebuni şi bestii" (1999), "Raport asupra singurătăţii" (2009).
* Acad. Victor Emanuel Sahini, personalitate marcantă a chimiei româneşti, membru corespondent al Academiei Române din 1963 şi membru titular din ianuarie 1990, a murit pe 14 iulie.
Născut pe 30 august 1927, Sahini a fost director al Bibliotecii Academiei Române vreme de 14 ani, între 1980-1994.
Activitatea sa ştiinţifică s-a dezvoltat cu deosebire în domeniul chimiei fizice, spectroscopiei moleculare, chimiei fizice biologice, chimiei cuantice. Este autorul unor importante studii privind structura electronică a unor radicali liberi. Cercetărilor sale li se datorează valoroase contribuţii la elucidarea caracterului parţial ionic al legăturii covalente coordinative, la elaborarea unui criteriu definitoriu în cazul hidrocarburilor aromatice şi la elaborarea unei metode de calcul a refracţiei individuale a ionilor.
Peste 25 de ani (1964- 1990) a fost editorul celei mai importante reviste de chimie din România, Revue Roumaine de Chimie. A fost, de asemenea, preşedintele comisiilor de spectroscopie şi de chimie cuantică din Academia Română, membru al Consiliului Universităţii Naţiunilor Unite (1971-1977), preşedinte al Societăţii de Chimie din România (1993-2001).
Preşedinţia României i-a acordat în anul 2000 Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de ofiţer.
* Compozitorul Dumitru Lupu a murit în dimineaţa zilei de 22 iulie, la vârsta de 65 de ani.
A fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR) şi al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF). A fost profesor la Universitatea "Ovidius" din Constanţa din anul 2014.
Autor a peste 500 de lucrări muzicale păstrate în arhiva Radiodifuziunii şi Televiziunii Naţionale, înregistrate la UCMR-ADA, Dumitru Lupu este iniţiator al Festivalului pentru copii "Mamaia copiilor".
* Pe 25 iulie s-a stins din viaţă poetul Petre Got.
Născut pe 20 septembrie 1937 la Deseşti, în judeţul Maramureş, Petre Got a fost redactor la Editura Eminescu şi, timp de peste trei decenii, redactor la "Viaţa Românească". Opera lui poetică cuprinde titluri precum "Glas de ceară" (1972), "Masa de mire" (1975), "Ochii florilor" (1976), "Dimineaţa cuvântului" (1980), "Paranteza Lunii" (1985), "Stelele strigă" (1988), "Timp răstignit" (1991), "Inima lui septembrie" (1996), "Plâns de heruvim", cu prefaţă de Ştefan Augustin Doinaş (1999), "Clipa dintre hotare" (2001), "Protocolul norilor" (2007).
* Criticul de artă Octavian Barbosa a murit pe 27 iulie la vârsta de 90 de ani. Personalitate culturală marcantă a ultimelor şase decenii, acesta a strălucit între confraţi prin "profunda înţelegere a fenomenului plastic conferind artei scrisului ca şi discursului narativ, valoare de epopee", nota UAP.
* Interpreta de muzică populară Emilia Bubulac a murit în dimineaţa zilei de vineri, 28 iulie, la vârsta de 68 de ani, în urma unui stop cardiac. Printre piesele cu care Emilia Bubulac a încântat publicul se numără "Viorea, viorea, viorea", "Teiule, frunză rotată", "Seara bună, Mărioară", "Dă-mi, neicuţă, gura ta". În anul 2005, Emilia Bubulac a devenit şi realizator TV.
* Cântăreaţa Marina Scupra a murit pe 30 iulie la vârsta de 49 de ani. Artista suferea de o boală incurabilă, pe care o descoperise în urmă cu câteva luni şi care a avansat rapid, după cum a mărturisit soţul acesteia. A debutat în 1973 în emisunea "Prietenii lui Aşhiuţă", iar în 1984 a obţinut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia "Joc de copii", compusă de Laurenţiu Profeta, după ce, cu un an în urmă primise din partea juriului, la acelaşi festival, Premiul Tinereţii. A început apoi colaborarea cu compozitorul Dan Dimitriu, cel care i-a devenit soţ. În ultimii ani a fost profesoară de canto - muzică uşoară la Şcoala Populară de Artă din Piteşti, iar micuţii îndrumaţi de ea au câştigat numeroase premii la festivalurile pentru copii.
* Actorul Septimiu Sever a murit pe 15 august la vârsta de 89 de ani, în Montréal, Canada. În anul 1971, împreună cu soţia sa, Herastia Peretz, a emigrat în Canada. El va rămâne în memoria celor care l-au cunoscut prin rolurile din filmele: "Mitrea Cocor" (1952); "Citadela sfărâmată" (1957), "La vârsta dragostei" (1963), "De-aş fi... Harap Alb" (1965), "Dacii" (1967) sau "Mihai Viteazul" (1971).
* Pe 1 septembrie a plecat în eternitate istoricul şi profesorul Zoe Petre, fost consilier prezidenţial. A deţinut funcţiile de şef al Catedrei de Istorie Antică şi Arheologie a Facultăţii de Istorie, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1990-1996) şi, apoi, de director al Şcolii Doctorale de Istorie a aceleiaşi universităţi (2005-2010). A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre ''Louis Gernet'' d'études comparées sur les sociétés anciennes; al Universităţii ''Jules Verne'' din Amiens; visiting professor al universităţilor Harvard şi Cambridge; visiting researcher al Universităţii Columbia, New York. A fost director (1994-1996) şi director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest.
După evenimentele din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ şi în cadrul societăţii civile, ca membru fondator (1990) şi preşedinte (2001) al Solidarităţii Universitare, membru fondator al Alianţei Civice (1990), membru fondator şi vicepreşedinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie (1992). La 1 decembrie 1996, Zoe Petre a fost numită în funcţia de consilier prezidenţial pe probleme de politică internă şi externă şi coordonator al Departamentului de Politici Publice al Preşedinţiei României, îndeplinind această funcţie până în 21 decembrie 2000.
Printre cărţile publicate se numără: ''Commentaire aux Sept contre Thebes d'Eschyle'' (în colaborare cu Liana Lupaş); "Les Belles Lettres" (1984) - pentru care a obţinut Premiul ''Timotei Cipariu'' al Academiei Române; ''Civilizaţia greacă şi originile democraţiei'' (Bucureşti, 1993); ''Cetatea greacă, între real şi imaginar'' (Bucureşti, 2000); ''Vârsta de bronz (eseuri)'' (Bucureşti, 2000); ''Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi'' (Iaşi 2004); ''La Roumanie apres 1989'' (în colaborare cu Catherine Durandin, Paris, 2008); ''Toamna căpitanului'' (2014). Totodată, a fost co-autor la mai multe ediţii ale manualelor şcolare de istorie.
A fost decorată cu Legiunea de Onoare în grad de Comandor de statul francez (1999) şi, în acelaşi an, cu Ordinul ''Dom Infante Enrique'' în grad de Mare Ofiţer din partea Portugaliei. În 2000, a primit Ordinul ''Danebrog'' - Mare Cruce din partea statului danez şi, la 30 noiembrie, Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' al României - Mare Cruce.
* La 18 septembrie a murit epigramistul şi omul politic Mircea Ionescu-Quintus (1917-2017). Quintus s-a înscris în PNL la 19 ani. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator. Spunea că i-a avut ca mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărescu. A primit numeroase distincţii, ordine şi medalii printre care: Coroana României cu spade şi panglici, Virtutea militară, Steaua României şi gradul de general maior în retragere. A primit ordine de stat ale Portugaliei şi Danemarcei.
Ca autor de literatură, a debutat în "Curierul" Liceului Sf. Petru şi Pavel în 1934 şi editorial cu volumul "Haz de necaz", în 1943, cu o prefaţă de Radu D. Rosetti. Dintre volumele sale amintim: "Epigrame", "Epigrame şi epitafuri", "Lacrima scoicilor", "Cazul Dorin Condrea. Mărturie mincinoasă", "Citaţie pentru un necunoscut" (romane). A publicat două volume de memorialistică: "Liberal din tată-n fiu" şi "Moara dracilor".
* Profesorul Gheorghe Dolgu (2 aprilie 1929), membru de onoare al Academiei Române, economist cu o reputată carieră didactică şi ştiinţifică, diplomat şi reprezentant al României în multiple foruri internaţionale, a murit pe 22 septembrie, la vârsta de 88 de ani.
Bogata sa activitate didactică s-a completat, începând din 1990, cu activitatea de cercetare ştiinţifică, desfăşurată la Institutul Naţional de Cercetări Economice. Preocupările sale au vizat îndeosebi economia înarmării/dezarmării, economia serviciilor financiare, ciclul economic, tranziţia la economia de piaţă, integrarea României în structurile europene.
Meritele sale ştiinţifice au fost recunoscute printr-o serie de premii şi distincţii, printre care, în 1976, premiul "P.S. Aurelian" pentru economie al Academiei Române, iar în 2009 diploma "Meritul Academic". În 1968, Germania Federală l-a decorat cu ordinul "Verdienstkreuz am Bande". Preşedinţia României i-a conferit în 2003 Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de cavaler.
În data de 30 martie 2010, Academia Română l-a ales membru de onoare, în cadrul Secţiei de Ştiinţe Economice.
* Actriţa Olga Tudorache a murit, în cursul nopţii de marţi spre miercuri, pe 18 octombrie, în Secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Elias, potrivit unui comunicat de presă al unităţii medicale.
Născută la Oituz, judeţul Bacău, la 11 octombrie 1929, actriţa a interpretat personaje precum: Sarah în "Amintirile Sarah-ei Bernhardt" (1985, colaborare la Teatrul Nottara), Elena Domnişor în "Să nu-ţi faci prăvălie cu scară" (1985, colaborare la Teatrul Giuleşti), Paula în "Aimez vous Brahms" (1986, spectacol jucat în Israel, la care a făcut şi regia şi dramatizarea), Mama în "Întâlniri în pădure" (1993, colaborare la Teatrul Odeon), Emilia în "Cimitirul păsărilor" (2000, colaborare la Teatrul Mic). În 1997, a revenit pe scena Naţionalului bucureştean cu rolul principal din spectacolul "Regina mamă" de Manlio Santanelli, iar în 2005, a putut fi admirată, atât ca actriţă, cât şi ca regizor, pe scena Teatrului Metropolis, în spectacolul "Peşte cu mazăre".A jucat şi în filme: "Tudor" (1962), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Bietul Ioanide" (1979), "Vreau să ştiu de ce am aripi" (1984), "Domnişoara Aurica" (1986), "Tusea şi junghiul" (1990), "Doi haiduci şi o crâşmăriţă" (1993), "O vară de neuitat" (1993), "Faraon" (2004), "Femeia visurilor" (2004) şi "Cendres et sang" (2008).
Din anul 1976, a fost conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", la catedra de actorie. Ca profesor, din 1990 până în 1997, când s-a pensionat, a format şase promoţii de actori, retragerea efectivă din învăţământ a actriţei având loc în 2000.
De-a lungul carierei, a obţinut numeroase premii şi distincţii. Actriţa Olga Tudorache a fost decorată de principesa moştenitoare Margareta, în numele regelui Mihai I, cu decoraţia regală "Nihil Sine Deo", în cadrul unei ceremonii care s-a desfăşurat la 18 mai 2013, la Teatrul Mic din Bucureşti, chiar după spectacolul "Portretul Doamnei T", o piesă scrisă special pentru Olga Tudorache de Ana Maria Bamberg.
* Regizorul Mircea Drăgan, unul dintre cei mai prolifici regizori români, a decedat pe 31 octombrie.
Născut la 3 octombrie 1932 la Gura Ocniţei, regizorul a desfăşurat o activitate publicistică şi critică de film în paralel cu cea didactică universitară. Rector al IATC (1976-1981), a fost preşedinte al Centrului Naţional al Cinematografiei (1967), secretar general al Asociaţia Cineaştilor din România (1965-1974).
De-a lungul timpului, a abordat toate genurile cinematografice, bogata filmografie a regizorului cuprinzând pelicule ca: ''Dincolo de brazi'' (1957); ''Setea'' (1960); ''Lupeni '29'' (1962); ''Neamul Şoimăreştilor'' (1964); ''Columna'' (1968); ''B.D. intră în acţiune'' (1970); ''B.D. la munte şi la mare'' (1971); ''Brigada Diverse în alertă'' (1971); ''Explozia'' (1972); ''Ştefan cel Mare - Vaslui 1475'' (1974); ''Fraţii Jderi'' (1974); ''Cuibul salamandrelor'' (1976); ''Aurel Vlaicu'' (1977); ''Plecarea Vlaşinilor'' (1982); ''Întoarcerea Vlaşinilor'' (1983); ''Raliul'' (1984); ''Cucoana Chiriţa'' (1986); ''Chiriţa în Iaşi'' (1987); ''Atac în bibliotecă'' (1992).
Printre premiile care i-au fost decernate se numără: Moscova - 1961 (''Setea''); Moscova - 1963 (''Lupeni '29''); ACIN - 1972 (''Explozia''). În 2015 a primit, în cadrul Galei Naţionale UCIN, Premiul Preşedintelui, "pentru dedicaţia cu care a servit cinematografia românească". În acelaşi an i-a fost conferit titlul de cetăţean de onoare al judeţului Suceava.
* Actriţa Stela Popescu a murit, la 23 noiembrie 2017, la vârsta de 81 de ani. Artista a fost găsită decedată la domiciliul său.
În 1960, a debutat la Studioul ''Casandra'', în spectacolul de diplomă ''Nu-i întotdeauna praznic'', de A.N. Ostrovschi, în regia lui Cornel Todea. A fost repartizată la Teatrul din Braşov, apoi, din 1963 până în 1969 a jucat la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În 1969, artista a părăsit Revista şi s-a angajat la Teatrul de Comedie, ceea ce nu a împiedicat-o să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent.
A prezentat, alături de actorul Iurie Darie, prima ediţie a Festivalului Cerbul de Aur de la Braşov, în 1968. În paralel, a susţinut şi o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969. Totodată, a jucat în celebrul serial "Boema" de la Grădina Boema. Timp de 24 de ani, cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie a jucat din 1969 până în 1993, unde a făcut parte din distribuţia unor spectacole de succes, precum: ''Preşul'', ''Turnul de fildeş'', ''Mutter Courage'', ''Trei surori'', ''Peţitoarea'', ''Plicul''.
În anii 1971-1979 a făcut un cuplul memorabil, pe scenă şi la televiziune, cu actorul Ştefan Bănică.
În 1958, a debutat în cinematografie în pelicula "Alo? Aţi greşit numărul", jucând în peste 25 de filme, precum: "Pe malul stâng al Dunării albastre", "În fiecare zi mi-e dor de tine", ''Astă seară dansăm în familie'', ''Elixirul tinereţii'', ''Nea Mărin Miliardar'', ''Galax, omul păpuşă'', ''Secretul lui Nemesis'', ''Figuranţii'', ''Un petic de cer'', ''Zbor periculos'', ''Ana şi hoţul'', ''Drumuri în cumpănă'', ''Tufa de Veneţia'', ''Ultima noapte a singurătăţii'', ''Despre o anumită fericire'', ''Dimitrie Cantemir'', ''Pantoful Cenuşăresei''.
A jucat şi în televiziune de la înfiinţare, în piese de teatru şi emisiuni de divertisment şi a moderat numeroase emisiuni TV.
Preşedinţia României i-a conferit artistei, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului". În septembrie 2013, Stela Popescu a primit decoraţia Ordinul Nihil Sine Deo.
* Actriţa Cristina Stamate a murit în dimineaţa zilei de 27 noiembrie. Născută la 8 februarie 1946, la Bucureşti, actriţa a jucat în foarte multe spectacole la Teatrul de Revistă Constantin Tănase printre care: "Vivat Revista", "Hohote în Herăstrău", "Comedie pe Titanic", "Revista Revistelor", "Vara nu-i ca iarna", "Arca lui Nae şi Vasile", "Bufonii regelui", "Dai un ban, dar face", "Idolii femeilor", "Nimic despre papagali", "Poftă bună lui Tănase", "Te aştept diseară pe Lipscani", "Ura... şi la gară" , "O seară la revistă", "Scandal în Paradis".
De asemenea, Cristina Stamate a jucat şi în spectacole pentru Teatrul Naţional de Televiziune şi pentru Teatrul Naţional Radiofonic, iar pe marele ecran, în "Secretul lui Bachus", un film de comedie din 1984, în regia lui Geo Saizescu.
* Regizorul şi scenaristul Alecu Croitoru, unul dintre cei mai reprezentativi cineaşti ai cinematografiei româneşti, a murit pe 2 decembrie, la vârsta de 83 de ani.
Membru al Academiei Tiberina din Roma şi al Comitetului Internaţional pentru Difuzarea Artelor şi Literelor prin Cinematograf, el s-a născut la 8 decembrie 1933, în comuna Bogza, judeţul Vrancea. A debutat ca regizor cu filmul artistic de lungmetraj "Merii sălbatici", urmat de "Vârstele omului", la care a semnat şi scenariul. De asemenea, a semnat regia filmelor de lungmetraj: "Lumea se distrează", "Al treilea salt mortal", "Am o idee", "Miezul fierbinte al pâinii", "Secvenţe din istoria filmului românesc", "Armuri în piatră", realizat în coproducţie cu Studiourile Moldova Film din Chişinău.
Pentru meritele sale, a obţinut premiul pentru cel mai bun film artistic de scurtmetraj la Festivalul Internaţional al Filmului de la Spindleruv Mlyn - Cehoslovacia, 1973; Diploma de Onoare pentru calităţi artistice la Festivalul Internaţional al Filmelor Premiate, Vienala - 1973; premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Filmului - Sibiu, 1993; Premiul I al Juriului Uniunii Cineaştilor.
* Scriitorul Radu Cârneci a murit pe 9 decembrie. A (1928-2017) a publicat peste 40 de titluri, printre care se numără "Cântarea cântărilor", "Heraldica Iubirii", "Temerile lui Orfeu" şi "Sonete", iar dintre traducerile publicate în volume amintim: Léopold Sédar Senghor (Senegal) - "Jertfe negre", Kahlil Gibran (Liban) - "Profetul" şi "Grădina Profetului", Mousse Boulanger - "Inimă de aur", Delmira Agustini (Uruguay) - "Dulci elegii", dar şi "Integrala lirică Baudelaire".
A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru volumul "Timpul Judecător", iar pentru cartea "Cântând dintr-un arbore" a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
* Preşedintele Academiei Române, Ionel Valentin Vlad a decedat pe 24 decembrie, după o grea suferinţă. Născut pe 22 septembrie 1943, Ionel Valentin Vlad, a urmat cursurile Liceului "I.L. Caragiale" din Bucureşti, apoi pe cele ale Facultăţii de Fizică din Universitatea Bucureşti. De profesie inginer electronist, el s-a specializat în domeniul laserelor şi holografiei, aprofundând acest domeniu la Universitatea Paris VI. Şi-a susţinut teza de doctorat "Metode de prelucrare a informaţiei în holografia convenţională şi în timp real" sub coordonarea celebrului profesor Gheorghe Cartianu şi a obţinut titlul de doctor inginer.
A fost, vreme de peste 50 de ani, cercetător la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor de la Măgurele, unde a înfiinţat şi condus Laboratorul de Holografie din cadrul Secţiei Lasere.
Vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2010-2014, a fost ales preşedinte al acestui for în Adunarea Generală din 3 aprilie 2014.
AGERPRES

top

CONTRAEDITORIAL

Începe Marele Jaf PSD
de Cristian Câmpeanu

Scutirea companiilor care administrează resursele publice ale României de la guvernanța corporativă elimină tocmai obligația acestor companii de a da socoteală.
Anul 2017 a fost dedicat de PSD deresponsabilizării funcției publice, astfel încât ocupantul acesteia fie „insularizat“, ferit de orice amenințare legală de orice natură. Parlamentul condus de PSD/ALDE a ridicat în jurul funcționarului public, prin tirania majorității și cu complicitatea vinovată a celor de la UDMR și PNL, câmpuri de forță legale, care îi conferă acestuia imunitate cvasiabsolută. Practic, „responsabilul publicromân a fost eliberat de povara oricărei răspunderi publice. Modificarea legii administrației locale în vara trecută și dezincriminarea conflictului de interese oferă aleșilor locali dreptul dispună cum doresc de banul public, eventual în interesul familiei sau colaboratorilor apropiați, fără se teamă de vreo repercusiune.
Această deresponsabilizare sistematică a funcției publice nu are însă nicio valoare în sine, dacă nu este urmată de valorificarea imunității pentru care au luptat din greu în 2017. Altfel spus, prin toate legile abuzive și scandaloase adoptate în 2017, Dragnea a asigurat accesul la petrecere al membrilor de partid care vor fi numiți în funcții publice. Acum trebuie aducă tortul, accesul liber, neîngrădit de nimic, la resursele publice. Și, în mod aproape natural, tortul a fost livrat în preajma Crăciunului prin exceptarea a 94 de companii de stat de la aplicarea ordonanței privind guvernanța corporativă. Este vorba de toate companiile care gestionează avuția națională: energie, gaz, petrol, mine, sare, ape minerale, porturi și aeroporturi, telecomunicații, drumuri, zecile de societăți comerciale legate într-un fel sau altul de CFR, apele (inclusiv administrația Dunării , deh, omul are insulă). Pe scurt, toate companiile care administrează avuția națională vor fi exceptate de la regulile de guvernanță corporativă. Aceste reguli au, pe lângă rolul de a asigura un management profesionist, care urmărească profitul și eficiența, un scop fundamental mai important: asigure ceea ce în lumea civilizată se numește accountability, responsabilitatea în sensul obligației de a da socoteală pentru ceea ce face. Or, scutirea companiilor care administrează resursele publice ale României de la guvernanța corporativă elimină tocmai obligația acestor companii de a da socoteală. Nu numai managerii și consiliile de administrație vor fi numite politic, dar nu vor mai răspunde în fața nimănui – cu excepția liderilor politici care i-au numit - pentru ceea ce fac cu aceste companii. Mai mult, va fi suprimată orice formă de transparentizare a decizieiFondul Proprietatea a făcut o listă cu implicațiile acestei legi: eliminarea obligației numirii de manageri profesioniști și independenți politic în conducerea executivă și consiliile de administrație; eliminarea obligației companiilor de stat privind raportarea publică și transparentă a situațiilor financiare anuale și semestriale; eliminarea obligației de a publica identitatea, experiența profesională și remunerația managerilor din conducerea companiilor de stat; eliminarea posibilității acționarilor minoritari de a numi membri în consiliile de administrație din cadrul companiilor de stat și îngrădirea accesului acestora la informații din cadrul companiei; eliminarea obligației companiilor de a publica în mod transparent hotărârile adoptate de către acționari pe website-urile companiilor.
Vorbim despre o opacizare absolută, inclusiv a unor companii listate la Bursă. Or, niciun investitor nu va risca bage bani într-o companie care nu își publică rapoartele de activitate și asupra performanțelor căreia nu există nicio informație și niciun control. Eliminarea acționarilor minoritari din consiliile de administrație anihiliează până și posibilitatea scurgerii informațiilor din interior de către un whistleblower, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Hidroelectrica. În foarte scurtă vreme, acești acționari vor fi obligați se retragă, pentru reprezentanții statului nu vor mai avea obligația dea socoteală despre ceeea ce se întâmplă cu dividendele.
Condițiile pentru declanșarea Marelui Jaf național PSD au fost create. Acces nelimitat la resurse fără niciun fel de responsabilitate. Vreți o dovadă în plus? Potrivit ministrului Energiei, Toma Petcu, managerii companiilor de stat nu vor mai fi evaluați în funcție de profit, ci de investițiile făcute. Or, decuplarea investițiilor de profit înseamnă liber la căpușare. Managerii vor putea cumpăra, cu titlu de investiții, ce vor dori, de la mașini de lux și avioane la vile de protocol și bijuterii, la ce prețuri vor dori ei. Cum „investițiilenu vor mai trebui se regăsească în profit, care va deveni irelevant, „manageriprecum Necolaiciuc, care a devalizat CFR cu „investiții“ de 100 de milioane de euro, nu vor mai ajunge la DNA, ci vor fi premiați.
Consiliul Investitorilor Străini a publicat un comunicat în care oferă cel mai bun diagnostic pentru starea societății românești: Marele Jaf PSD pe care Dragnea și clica l-au pregătit cu atâta grijă va scoate România nu numai din Europa și din lumea occidentală, ci din Modernitate. //
revista22.ro

top

...