1043 - 25 septembrie 2017 - OPINII

ROMANIA DE AZI - Agresivitate - de Andrei Cornea
LUMEA ÎN CARE TRĂIM - Trump în primul turneu oficial - de Andrei Niţă, Columbus , OH
CONTRAEDITORIAL - De ce vrem ca Merkel să câștige alegerile - de Cristian Câmpeanu


 

 

ROMÂNIA DE AZI

Agresivitate
de Andrei Cornea

Aproape deja ne-am obișnuit cu violența verbală. Nu cumva riscăm, dacă trecem cu vederea prea repede fapte ca pe cele ale lui Mirel Palada, începem neaclimatizăm“ și cu violența fizică, atâta vreme cel puțin cât îi suntem numai spectatori, ba chiar o tratăm drept un spectacol amuzant?
Agresarea fizică a unui senator USR, Mihai Goțiu, de către Mirel Palada în studioul televiziunii B1 TV este, la prima vedere, un epifenomen. În fapt, e mult mai mult decât atât: e un simptom al unei agresivități sociale și politice în creștere neîntreruptă. Mirel Palada nu e chiar vreun șef de aprozar, un taximetrist morocănos ori mai știu ce ins căruia i se poate presupune o educație precară. E fostul purtător de cuvânt al fostului prim-ministru Victor Ponta. Este un om instruit, sociolog de profesie, care ținea cursuri la SNSPA.
Agresiunea a fost, desigur, condamnată de opoziție, de mai mulți comentatori, de câteva televiziuni. PSD și ALDE au păstrat însă tăcerea. Iar Bogdan Diaconu, liderul PRU, partid extremist și cu tendințe fasciste, l-a felicitat pe Mirel Palada: „Bravo, Mirel Palada, așa merită toți trădătorii de la USR care au ales apere interesele lui Soroş și ale străinilor împotriva intereselor românilor!“.
ne amintim însă tema „Soros și străinii“ a fost folosită intens de PSD în campania electorală și apoi în timpul manifestațiilor masive din iarnă. ne amintim și atât Mirel Palada, cât și Bogdan Diaconu au fost membri PSD. Și nu omitem continuarea discursului anticapitalist, antioccidental și conspiraționist în numeroase luări de poziție ale puterii. Din această perspectivă, violența lui Palada n-a fost decât expresia radicală a unei atitudini complice, mult mai generale, a majorității de agresivitate la adresa celor care-o contrazic și îi contestă deschis opțiunile.
Dar trebuie privim lucrurile și din altă perspectivă. Fără a pune deloc semnul de egalitate între violența fizică și cea verbală, trebuie admitem ultima e adesea premisa și prefața celei dintâi. Or, violența verbală a devenit în ultimii ani atât de răspândită și comună, încât abia dacă ne mai sinchisim de ea. Televiziunile (mai ales Antena 3) au fost responsabile în desemnarea unor persoane publice (politicieni, magistrați, jurnaliști, intelectuali) drept țintă a resentimentului și urii telespectatorului. Așa se face la noi oamenii nu se deosebesc numai prin faptul aparțin unor categorii socio-profesionale diferite, ci tot mai mult și mai ales prin faptul se uită la posturi de televiziune diferite. recunoaștem nu putem avea o discuție (dincolo de starea vremii) cu cineva din publicul Antenei 3 și al României TVși , dacă discuția totuși se prelungește, simțim la un moment dat un val de mânie care vine dinăuntru. Iar ei, cu siguranță, au același sentiment. Întrerupem conversația și ne despărțim, de obicei, cu o minimă civilitate, dar ura și resentimentul rămân. Violența verbală, înăbușită în asemenea cazuri, izbucnește fără opreliști pe forumurile publicațiilor, ale bloggerilor și, bineînțeles, pe rețelele de socializare. Beneficiind de anonimatul Internetului, foarte mulți își trimit presupușii adversari ori adepții lor ipotetici la moarte, la tortură ori îi acoperă de insulte. Cred acești oameni, pe de o parte, se bucură se pot defula, dar, pe de alta, sunt nemulțumiți rămân niște anonimi; ceea ce-i face, cred, să-și dubleze invectivele, încercând să-și compenseze insignifianța personală prin enormitatea postărilor.
Starea de agresivitate aproape continuă și exploziile de violență verbală (când nu și fizică) ne înconjoară însă nu doar în mediul virtual. Pe stradă, în autobuz, în trafic, pe scara blocului etc., oamenii se privesc bănuitori, supărați, mânioși adesea; simpla prezență a cuiva îmbrăcat, zicem, mai aparte constituie o insultă pentru alții. O atingere întâmplătoare din partea cuiva în autobuz e resimțită adesea de altcineva drept o agresiune la care răspunde prin ridicarea tonului. Un șofer mai prudent devine nu o dată ținta agresivității unui șofer impulsiv. Această agresivitate latentă contrastează puternic cu servilismul unora față de șefi sau persoane cărora le sunt îndatorate; dar pesemne agresivitatea și servilismul nu sunt decât cele două fețe ale aceleiași foi.
O străveche și mereu actuală reprezentare despre adevăr și fals pretinde cei care nu sunt de acord cu „noisunt fie stupizi, fie vânduți inamicului, fie, la modul general, corupți moral. Prin urmare, a avea alte opinii decât ale „noastre“ e un fapt patologic – se crede –, de unde și necesitatea de a-l „vindecape cel care le are prin dispreț, coerciție, agresivitate sau pura anihilare. Campaniile de ură din media și parcelarea socială pe Facebook intensifică sentimentul ceilalțisunt cumva anormali, refuză vadă adevărul din imbecilitate, ticăloșie sau inspirați de niște emisari ai Diavolului, precum George Soros în prezent. Nu-i atunci normală și aproape necesară violența împotriva unor atare făpturi diabolice? Sigur, încă mai există protecția legilor și a garanțiilor constituționale: dar cine știe unde ne va aduce actuala derivă iliberalăpolitica de stat a actualei majorități? Și mai există un pericol major: obișnuința noastră, a tuturor. Aproape deja ne-am obișnuit cu violența verbală. Nu cumva riscăm, dacă trecem cu vederea prea repede fapte ca pe cele ale lui Mirel Palada, începem neaclimatizăm“ și cu violența fizică, atâta vreme cel puțin cât îi suntem numai spectatori, ba chiar o tratăm drept un spectacol amuzant? „Ai văzut, dragă, cum l-a pocnit ăla pe ălălalt, pe ditamai senatorul, la televizor? Hai, că-i cool!“
revista22.ro

LUMEA ÎN CARE TRÃIM

Trump în primul turneu oficial
de Andrei Niţă, Columbus , OH

Statele Unite au încheiat sâmbătă un acord privind livrarea de armament către Arabia Saudită, în baza căruia 110 miliarde de dolari vor fi acordate în perioada imediat următoare, iar valoarea totală a tranzacţiei va fi de 350 de miliarde de dolari în 10 ani, notează site-ul CNBC.
Potrivit Casei Albe, Donald Trump şi secretarul de stat Rex Tillerson vor participa la semnarea unui memorandum de intenţie privind un pachet de echipamente şi servicii de apărare, pentru îmbunătăţirea securităţii Regatului şi a regiunii Golfului în faţa ameninţărilor iraniene. "Acest acord demonstrează, în termenii cei mai clari, angajamentul Statelor Unite faţă de parteneriatul nostru cu Arabia Saudită şi partenerii noştri din Golf, dezvoltând în acelaşi timp oportunităţi pentru companiile americane din regiune şi sprijinind crearea a zeci de mii de noi locuri de muncă în industria de apărare a SUA. Totodată, înţelegerea consolidează capacitatea Arabiei Saudite de a contribui la operaţiunile de combatere a terorismului în regiune, reducând presiunea asupra armatei americane de a desfăşura operaţiunile respective", se arată într-un comunicat de la Washington .
Arabia Saudită este destinaţia principală pentru vânzările de armament din SUA, potrivit Consiliului american pentru Relaţii Externe. Saudiţii au achiziţionat aproape 10% din exporturile americane între 2011 şi 2015. Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, şi-a început sâmbătă prima vizită de stat în Arabia Saudită. Liderul de la Casa Albă a avut întrevederi cu mai mulţi membri importanţi ai familiei regale, printre care se numără şi regele Salman bin Abdulaziz. Salman bin Abdulaziz l-a decorat la Riad pe preşedintele american Donald Trump cu cea mai înaltă distincţie care poate fi acordată unui civil în Arabia Saudită, pentru eforturile liderului american de a consolida relaţiile bilaterale şi de a răspândi pacea şi stabilitatea în întreaga lume.
Preşedintele american Donald Trump, aflat în Arabia Saudită, a subliniat nevoia de a se confrunta cu extremismul în Islam în timpul discursului său de duminică, în faţa liderilor din regiune. Un moment inedit, sâmbătă, a fost dansul liderului de la Casa Albă, la ardah, dans ceremonial cu sabia, alături de oficialităţile saudite. Se aşteaptă ca şeful de la Casa Alba încerce obţină sprijinul pentru lupta SUA împotriva militanţilor organizaţiei Stat Islamic, transmite BBC.
Donald Trump a provocat controverse în timpul campaniei sale, cerând ca musulmanilor fie interzis temporar dreptul de a intra pe teritoriul Statele Unite, din motive de securitate naţionalăLegislaţia care vizează interdicţia pentru mai multe multe ţări cu majoritate musulmană este blocată de instanţele americane. Potrivit CNN, acelaşi om care a scris interdicţia de călătorie - consilierul S. Miller - a scris discursul lu Trump despre Islam.
Donald Trump a făcut o serie de comentarii controversate despre Islam, sugerând ar putea crea o bază de date cu toţi musulmanii din SUA, legând religia de violenţă.
Mai mult, el a criticat alţi politicieni nu ar fi folosit expresia "terorismul radical islamic" - o expresie care, potrivit consilierilor citaţi în mass-media americane, nu va fi prezentată în discursul rostit în Arabia Saudită.  Donald Trump a început primul turneu ca preşedinte al Statelor Unite în Arabia Saudită, urmând meargă în Israel şi în Palestina, după care va participa la summitul NATO de la Bruxelles. Trump va face apoi o vizită în Italia, la Vatican şi în Sicilia.
Preşedintele american Donald Trump l-a lăudat duminică pe preşedintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi, cu care s-a întâlnit în Arabia Saudită, şi a declarat intenţionează efectueze o vizită la Cairo , notează site-ul Reuters.
Donald Trump, aflat în prima vizită externă de la preluarea mandatului, a declarat a avut "discuţii foarte, foarte importante" cu Abdel Fattah el-Sisi, la Riad. "Am trecut printr-o mulţime de subiecte împreună, pe un fond pozitiv. Preşedintele el-Sisi a făcut o treabă extraordinară în circumstanţe dificile. Securitatea pare fie foarte puternică aici. Voi ajunge în Egipt. Vom plasa acest lucru pe listă foarte curând", a spus preşedintele american. Donald Trump i-a mulţumit lui Abdel Fattah el-Sisi pentru ajutorul acordat luna trecută pentru eliberarea unui cetăţean american de origine egipteană Aya Hijazi, care lucra la o clinică pentru copii.
În replică, preşedintele egiptean l-a descris pe Trump drept "o personalitate unică, capabilă facă imposibilul". Preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a lansat împotriva islamiştilor cea mai puternică represiune din istoria modernă a Egiptului. Sute de soldaţi şi poliţişti egipteni au fost ucişi în timp ce luptau împotriva militanţilor din zona Peninsulei Sinai. Potrivit organizaţiei Human Rights Watch, zeci de mii de dizidenţi politici şi activişti pentru drepturile omului se află în închisori egiptene, din cauza politicilor actuale ale preşedintelui.
Ministrul israelian pentru Energie, Yuval Steinitz, a declarat duminică faptul este îngrijorat de acordul dintre Statele Unite şi Arabia Saudită privind furnizarea de armament şi a subliniat Arabia Saudită rămâne o ţară ostilă în privinţa relaţiilor diplomatice, notează site-ul Reuters.  "Aceasta este o chestiune care ar trebui ne tulbure cu adevărat. De asemenea, trebuie ne asigurăm acele arme în valoare de sute de miliarde de dolari livrate Arabiei Saudite nu vor eroda, în niciun caz, avantajul calitativ al Israelului. Arabia Saudită este încă o ţară ostilă, fără relaţii diplomatice, nimeni nu ştie care va fi viitorul în această privinţă", a declarat Yuval Steinitz, înainte de a participa la şedinţa săptămânală a guvernului.
Premierul israelian Beniamin Netaniahu nu a făcut niciun referitor la acordul dintre SUA şi Arabia Saudită. Recent, Netaniahu şi-a exprimat dorinţa de a îmbunătăţi legăturile cu Arabia Saudită şi cu alte state din Golf, ca parte a unei iniţiative care ar atrage palestinienii într-o eventuală înţelegere de pace şi ca un front amplu împotriva ambiţiilor nucleare ale Iranului.
Până data viitoaremai e puţin!

top

CONTRAEDITORIAL

De ce vrem ca Merkel să câștige alegerile
de Cristian Câmpeanu

Presupunând că Dragnea și Tăriceanu nu vor reuși să ne scoată în viitorul apropiat din UE și să ne arunce în brațele primitoare ale rușilor, iar România va reuși în schimb cumva să-și salveze viitorul european, atunci alegerile legislative federale de duminică sunt la fel de importante pentru București cum sunt și pentru restul continentului.
Iar interesul României este ca Uniunea Creștin Democrată să câștige alegerile cu un procent cât mai mare și Angela Merkel să devină cancelar pentru a patra oară. Există mai multe motive pentru care cea mai bună soluție pentru România este un guvern condus de CDU, de la cele strict locale, care țin de politica națională până la rațiuni europene și strategice.
Roșul trage spre Moscova
Cel mai important motiv pentru care României, dar și restului Europei de Est cu vreo două sau trei excepții nu îi convine un guvern condus de socialiști este că social-democrații germani (SPD) și, încă și mai mult Stânga comunistă (die Linke) sunt printre cele mai proruse formațiuni politice din Europa. Dincolo de legăturile adânci istorice, politice și economice cu Moscova ale stângii (vest)germane, pozițiile recente și foarte recente ale liderilor SPD nu lasă loc de dezbatere. Atât președintele Frank-Walter Steinmeier cât și ministrul de Externe, Sigmar Gabriel, susțin fără nuanțe ridicarea sancțiunilor europene împotriva Moscovei și în favoarea strângerii relațiilor bilaterale chiar dacă acestea din urmă ar contraveni politicii europene. Or, această politică deschisă de îmbrățișare a Rusiei și extindere a rolului Moscovei în Europa nu convine nici Europei de Est, nici României.
Spre deosebire de liderii SPD, Angela Merkel a optat întotdeauna pentru o poziție prundentă și echilibrată în raport cu Rusia. Merkel nu este nici pe de parte adepta intransigenței față de Moscova, a încurajat proiectele bilaterale controversate cum este North Stream II, conducta construită de Gazprom, Wintershall și OMV, și s-a ridicat împotriva sancțiunilor americane care vizau noul gazoduct. În pofida acestei atitudini mai degrabă binevoitoare față de ruși, Merkel a reușit impună în Consiliul European menținerea sancțiunilor împotriva Moscovei atunci când alții, nu puțini, erau mai mult decât fericiți să le pună capăt. Într-o Europă mai degrabă filorusă și antiamericană, incluzând Germania , Merkel a reușit păstreze distanța, chiar dacă nu o distanță atât de mare cât ne-ar fi plăcut nouă. Această ambivalență în raporturile cu Rusia a doamnei Merkel nu este exact ceea ce și-ar dori România dar este cel mai bun lucru la care poate spera în acest moment. Un guvern roșu-purpuriu-verde ar înclina periculos politica germană și europeană spre Moscova. Un guvern condus de Merkel va păstra „centrul”, ceea ce reprezintă un bun motiv pentru ca românii să-și dorească ca aceasta să obțină un nou mandat.
Prea mult socialism face rău statului de drept în România
Este adevărat că Martin Schulz, candidatul SPD la funcția de cancelar federal, Martin Schulz, s-a delimitat de atacurile PSD și de Dragnea după atacurile guvernului PSD-ALDE la adresa independenței Justiției și a criticat legile lui Toader, dar această (re)poziționare nu este o garanție că un guvern SPD va transmite la București același mesaj de fermitate Bucureștiului în caz de derapaje antidemocratice. Domnul Schulz și-a schimbat părerea despre Dragnea după ce înainte de alegeri îi trimitea urări de bine și de succes, dovedind că nu a înțeles nimic din criza din 2012. Și atunci Schulz a început în iunie cu mesaje de susținere pentru guvernul USL din poziția de președinte al Parlamentului European, în vreme ce Angela Merkel din poziția de cancelar denunța tentativa de răsturnare a instituțiilor statului de drept. Atunci, Ponta se lăuda că are susținerea unui lider european în vreme ce o ataca pe Merkel că face scut împreună cu PPE-ul în jurul lui Băsescu. Crin Antonescu îi recomanda chiar să-l ia în Germania și să-i dea acolo un teritoriu pe care să îl conducă. Mai târziu, în iulie-august, când veștile despre grozăviile de la București au ajuns la Bruxelles, Schulz și-a schimbat complet poziția. Aceste ambiguități socialiste nu fac nici un bine României într-un moment în care e nevoie ca mesajele liderilor europeni pentru București să fie foarte clare. În plus, un guvern SPD-die Linke-Verzi ar fi mult mai fericit să mute tunurile pe Ungaria și Polonia, conduse de guverne de dreapta și să lase în planul al doilea România lui Dragnea. Or, este în interesul salvgardării statului de drept din România ca evenimentele de la București să rămână în prim-planul preocupărilor europene. Din punct de vedere al interesului imediat așadar, este important pentru România ca în Germania să câștige dreapta.
Coaliție, dar depinde cu cine
Așa cum arată sondajele în acest moment, cu CDU la 37% și SPD la puțin peste 20%, se conturează fie o coaliție tradițională negru-galben (CDU-Liberali), fie una ceva mai largă negru-galben-verde (sau Jamaica), dacă verzii vor accepta să intre în guvern. Componența politică a guvernului german nu va afecta România decât indirect, prin politicile europene ale noului cabinet. Până acum, coaliția negru-roșu s-a dovedit în mod constant favorabilă unei integrări accelarate a zonei euro, cu buget propriu, ministru de finanțe, politici fiscale și bugetare coordonate, adică în general cam tot ceea ce susține Franța noului președinte Emmanuel Macron, cu excepția emiterii de obligațiuni ale zonei euro. Dacă această coaliție dreapta-stânga rămâne la putere, trebuie ne așteptăm la continuitate în sensul accelerării integrării zonei euro după Brexit mai ales că există presiuni în acest sens chiar din interiorul propriului partid. Merkel s-a declarat favorabilă unei integrări sporite dar nu s-a arătat încă pe deplin în favoarea unei Europe cu două viteze sau două categorii, conștientă fiind probabil de responsabilitatea Germaniei pentru menținerea unității europene.
Liberalii s-au arătat însă ostili față de această integrare accelerată, ceea ce într-un fel convine unor state ca România, deși FDP nu doar că nu susține acceptarea de noi membri în zona euro iar liderul partidului, Christian Lindner, ar fi foarte bucuros să scoată câteva țări în frunte cu Grecia din moneda comună. Noul lider liberal mai are și alte idei ieșite din normă, cum ar fi recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia și s-ar putea dovedi un partener extrem de dificil pentru Merkel, atât din poziția de ministru de Finanțe cât și din aceea de ministru de Externe. Cancelarul ar trebui își negocieze pozițiile și gesturile politice mai întâi în interior, ceea ce va face orice inițiativă de anvergură mult mai dificilă. Ceea ce pentru București s-ar putea dovedi, din nou benefic, pentru că interesul României este o Germanie poziționată în centru care nu se grăbește să încline balanța politică.
Marea necunoscută AfD
O Angela Merkel constrânsă nu facă gesturi ample este un lucru bun pentru toată lumea: pentrul Germania și pentru Europa deopotrivă, pentru că ultima oară când a făcut-o, a fost un dezastru. Obișnuită ani de zile cu pași mici, în 2015, Merkel a încălcat de una singură tratatele și acordurile europene (inclusiv Schengen) și a deschis granițele pentru un milion de refugiați din Orientul Mijlociu, cu consecințe multiple și grave pentru toată Europa. Pe Merkel era s-o coste alegerile și numai imensa sterilitate a SPD a salvat-o, dar o altă consecință a fost consolidarea partidului Alternativa pentru Germania care s-a declarat împotriva acceptării unor valuri mari de imigranți proveniți din spațiul islamic care nu pot fi integrați în mod satisfăcător. Din motive de retorică propagandistică politic-corectă, AfD este descrisă în mass-media drept „extrema dreaptă”, „partid neo-nazist” și scorul ferm de cel puțin 12% pe care îl are în sondaje este însoțit de obicei de lamentări privind „accederea în Bundestag a extremiștilor pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial”. AfD nu este însă un partid chiar atât de extremist cum este descris și cu siguranță nu are nimic în comun cu nazismul. În schimb, ridică în mod public teme pe care dezbaterea main stream le ocoloște cum ar fi multiculturalismul sau religia islamică.
Dacă AfD rămâne la scorul din sondaje va intra în Budestag dar va fi izolat de celelalte partide. Dacă însă va obține un scor apropiat de 20% cât se vehiculează în spații mai discrete, la egalitate sau poate chiar peste SPD, atunci va deveni principala formațiune de opoziție din Germania și atunci retorica politică va trebui schimbată. Într-o astfel de situație cresc șansele refacerii Marii Coaliții Dreapta-Stânga care guvernează în prezent, dar acest nou compromis nu convine nimănui cu excepția AfD, care își va consolida imaginea de partid antisistem. Politica germană va rămâne solidă și predictibilă cel puțin pentru încă patru ani, dar se va dovedi mai vulnerabilă decât ne-am obișnuit. Or, o Germanie vulnerabilă este o veste proastă pentru toată lumea.
revista22.ro

top

...