PF Lucian Mureşan: Numirea mea drept cardinal al Sfintei Biserici Catolice onorează Biserica din România

Preafericitul Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, care va fi numit cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea, devenind astfel al treilea cardinal român, după Iuliu Hossu şi Alexandru Todea, consideră că numirea sa onorează Biserica din România şi întreaga naţiune română. "Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru. Voi prezenta în faţa Sfântului Părinte simţămintele vii de recunoştinţă şi de fidelitate din partea Sinodului Episcopilor, a clerului şi a credincioşilor noştri, precum şi întreaga preţuire din partea iubitului popor român, ţinând seama de faptul că în trecutul nu prea îndepărtat naţiunea română a constituit un model de urmat prin convieţuirea paşnică, într-un autentic spirit creştin, între diferitele Biserici şi confesiuni religioase", afirmă PF Lucian, într-un interviu acordat AGERPRES. Înaltul prelat vorbeşte în interviu despre dorinţa sa de a deveni preot, manifestată încă de copil, despre slujirea în clandestinitate, în plină prigoană comunistă, despre noile însărcinări şi atribuţii ca şi cardinal.
AGERPRES: Ce înseamnă pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, şi pentru Bisericile din România această onoare care vi s-a acordat? Cu ce mesaj veţi merge la Vatican din partea credincioşilor dvs şi a românilor?
PF Lucian Mureşan: Numirea de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a Înaintestătătorului Bisericii Române Unite drept cardinal al Sfintei Biserici Catolice onorează Biserica din România şi, în mod cu totul deosebit, Biserica noastră, Biserică de tradiţie răsăriteană în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, precum şi întreaga naţiune română. Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru. Voi prezenta în faţa Sfântului Părinte simţămintele vii de recunoştinţă şi de fidelitate din partea Sinodului Episcopilor, a clerului şi a credincioşilor noştri, precum şi întreaga preţuire din partea iubitului popor român, ţinând seama de faptul că în trecutul nu prea îndepărtat naţiunea română a constituit un model de urmat prin convieţuirea paşnică, într-un autentic spirit creştin, între diferitele Biserici şi confesiuni religioase.
AGERPRES: Papa Benedict al XVI-lea vă numeşte, în anunţul său, "un venerabil prelat, care îşi desfăşoară ministerul de Păstor şi Părinte al unei Biserici". Ce importanţă are această numire pentru dvs, ca om care şi-a desfăşurat slujirea întru Domnul în clandestinitate şi care a cunoscut şi asprimea muncii necalificate într-o carieră de piatră?
PF Lucian Mureşan: Această numire consider că este adresată în primul rând jertfei martirilor şi a întregii noastre Biserici, care au plătit cu sângele preţul fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserica Sa. Este grăitor în acest sens să ne gândim la cuvintele Papei Pius al XII-lea adresate Bisericii Greco-Catolice din România în Scrisoarea Apostolică "Veritatem Facientes" din 27 martie 1952, în plină prigoană comunistă, prin care Papa săruta în chip spiritual lanţurile celor întemniţaţi pe nedrept, episcopi şi preoţi ai acestei Biserici. Pentru mine personal este o mare onoare şi o nouă responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar şi al Bisericii Universale.
AGERPRES: V-aţi gândit atunci sau pe şantierul Hidrocentralei de la Bicaz că veţi trăi această înaltă şi mi-aş permite să îi spun binemeritată recunoaştere a osârdiei de ani?
PF Lucian Mureşan: Dorinţa mea încă de copil a fost de a deveni preot, de a sluji poporul lui Dumnezeu, de a celebra Sfintele Taine. Toate celelalte slujiri la care Biserica m-a chemat de-a lungul anilor le-am primit în spirit de încredinţare în faţa planului Domnului, cerându-i mereu har şi ajutor spre a-mi putea împlini misiunea cu dăruire, după dorinţa inimii Sale.
AGERPRES: Care vor fi, practic, noile dvs însărcinări şi atribuţii?
PF Lucian Mureşan: Aşa cum afirma Sfântul Părinte la Angelus, în ziua de 6 ianuarie, cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii. Ca Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România, funcţia de cardinal vine să întărească şi să pecetluiască slujirea mea ca şi păstor al poporului lui Dumnezeu ce mi-a fost încredinţat, implicând, totodată, o mai strânsă colaborare cu structurile Sfântului Scaun şi cu Sfântul Părinte personal, la nivelul chestiunilor instituţionale ale Bisericii.
AGERPRES: I-aţi cunoscut pe înaintaşii dvs - cardinalii Iuliu Hossu şi Alexandru Todea. Cum erau ca oameni şi ca ierarhi greco-catolici?
PF Lucian Mureşan: S-ar putea spune multe despre aceşti doi mari oameni. Îmi vin în minte în schimb cuvintele cardinalului Hossu care, vorbind despre sine, se definea "un cardinal în ţundră de oaie". Sunt cuvinte care nu au nevoie de comentarii şi care mărturisesc despre intima şi vitala legătură din sufletul lui, între tradiţia Bisericii Universale şi identitatea naţională autentică. Cardinalul Todea, cel care m-a numit la 25 aprilie 1985, după trecerea la Tatăl a episcopului Ioan Dragomir, în funcţia de Ordinarius al Diecezei de Maramureş, a mers în mod cert pe urma înaintaşilor cu mult curaj şi tărie, conducând Biserica într-un moment deosebit de delicat, ca şi cel de după 1989. În ultimii ani din viaţă, a continuat să se împărtăşească din potirul suferinţei, alinat de acea simbolică sărutare a Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, care îi aducea omagiul întregii Biserici Catolice.
AGERPRES: Ca preşedinte al părţii greco-catolice la Întâlnirile Comisiei mixte de dialog greco-catolic - ortodox cum apreciaţi stadiul relaţiilor dintre cele două Biserici surori?
PF Lucian Mureşan: Aşa cum arătam în scrisoarea din 7 iulie 2011 adresată Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a propus constituirea unei comisii pregătitoare, care să stabilească agenda, principiile, tematicile şi metodologia de lucru a Comisiei mixte de dialog dintre cele două Biserici. Nutrim în continuare speranţa ca dialogul început cu fraţii ortodocşi să fie tot mai mult bazat pe un autentic spirit de iertare, dar şi pe respect şi dreptate. În mai multe prilejuri ne-am exprimat dorinţa de a căuta împreună o soluţie înspre redobândirea patrimoniului bisericesc, cultural şi spiritual, în spirit de fidelitate faţă de sângele vărsat şi faţă de mărturia înaintaşilor noştri, spre a le perpetua memoria în sânul noilor generaţii.
AGERPRES: Afirmaţi în Pastorala de Crăciun că "primul dar al sărbătorii Naşterii Domnului este pacea", invitând la "înnoirea inimii", pentru că, spuneaţi dvs, "rostul nostru de creştini presupune o continuă lepădare de cel rău". Care credeţi că sunt căile pe care ar trebui să le urmeze omul contemporan, marcat de criză şi de tentaţiile care îl îndepărtează de spiritual, pentru a-l regăsi pe Dumnezeu?
PF Lucian Mureşan: În faţa tot mai multor provocări ale consumismului de orice fel, a relativismului şi a goanei exclusive după cele materiale, fiinţa umană trăieşte un simţământ de neîmplinire, de tristeţe, de apăsare. Fiindcă îi lipseşte acel resort fundamental care îi este co-natural: comuniunea cu Dumnezeu, creatorul şi părintele său. A ne găsi timp pentru a vorbi cu Domnul în cămara inimii, în rugăciune, a ne găsi timp pentru a sta cu noi înşine, a-l urma şi a-l sprijini pe aproapele nostru cel nevoiaş. Acelaşi mesaj, aceeaşi învăţătură adusă de Domnul Isus Cristos pe pământ, acelaşi cuvânt dătător de viaţă, mereu nou, tainic, însă atât de adevărat: fiindcă doar întru El sufletul nostru îşi poate găsi adevărata odihnă.
AGERPRES

top

De ce ne mor bisericile?
de Dan Coste

În ultimii 21 ani, democraţia românească a reuşit să distrugă mai multe biserici decât comunismul. În acelaşi timp au fost ctitorite altele, cu prediclecţie ortodoxe. Până acum, nimeni n-a avut curiozitatea de a le inventaria pe cele culcate la pământ, deşi erau monumente istorice de mare valoare. Nici măcar Biserica Ortodoxă Română (BOR) sau Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), explicaţia constând în faptul că marea majoritate erau catolice, greco-catolice, evanghelice sau reformate. Ultima ispravă de acest gen s-a petrecut sâmbătă, 9 august 2008, în postul Adormirii Maicii Domnului. Angajaţii firmei SC Prescom SA Braşov, controlată de omul de afaceri Ioan Neculaie, au nimicit Biserica ortodoxă "Sfântul Nicolae" de pe strada Carpaţilor. Edificiul fusese ridicat pe terenul finanţatorului echipei de fotbal FC Braşov, cu acordul verbal al acestuia, motiv din care a primit hramul cu numele binefăcătorului ei. Anii au trecut, iar Neculaie n-a mai perfectat actele de donaţie, ca în cele din urmă să se răzgândească. Omul de afaceri a vândut terenul unui fond de investiţii din străinătate, uitându-şi total promisiunile creştineşti. Obţinând avizele necesare de la primărie, acesta a demolat fără milă biserica, pentru a degreva terenul de sarcini în folosul cumpărătorului.
Înfiinţarea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma a avut loc între anii 1698 - 1701, pe când mitropolit ortodox era tânărul Atanasie Anghel, caracterizat de Nicolae Iorga drept "un om cu două feţe". În ciuda protestelor populaţiei majoritare au fost demolate multe biserici ortodoxe, "uniaţii" fiind sprijiniţi de soldaţii austrieci. Din punct de vedere politic, ortodocşii au încercat să îşi ia revanşa după formarea României Mari, şi în anul 1948 (în urma Decretului nr. 151), când s-au creat premisele ca "uniaţii" să se poată întoarce la ortodoxie. Această năzuinţă, însă, a devenit posibilă mai ales după 1989, când foarte mulţi greco-catolici şi evanghelişti au emigrat pe alte meleaguri, iar bisericile lor au ajuns în paragină.
Despre biserica de lemn din Cerghiz, jud. Mureş, ridicată înainte de 1900, localnici susţin că a fost distrusă, alţii vândută în anul 2005 sau mutată, fără a putea preciza unde. În Cerghizel, un sat din vecinătate, o altă biserică de lemn stă să cadă, sufocată de cea ortodoxă construită alături, din cărămidă.
Iobagii "uniaţi" din Ungheni, jud. Mureş, şi-au ridicat piatră cu piatră, între 1858 şi 1864, un lăcaş de cult cu hramul "Sfânta Treime". În 1948, acesta a intrat în patrimoniul BOR şi acolo a rămas, în ciuda tuturor protestelor. După 1989 s-au pierdut, ca prin farmec, şi actele originale ale Cărţii Funciare. Pe urmă, lăcaşul de cult a fost scos de pe lista monumentelor istorice de Consiliului Judeţean Mureş şi MCC, autorizaţia de demolare fiind eliberată în anul 1998. Pe motiv că în localitate există mai mulţi enoriaşi ortodocşi decât catolici, cei din urmă n-au mai fost lăsaţi să-şi îngroape morţii în cimitirul propriu, acesta ajungând în proprietatea statului. Ca să nu iasă un scandal prea mare, primăria le-a atribuit "uniaţilor" un alt teren, unde şi-au construit un lăcaş de cult. Biserica ortodoxă s-a oferit să le repartizeze catolicilor bunuri din vechiul edificiu, de parcă acestea le-ar fi aparţinut vreodată în mod legal. Cazul încă se judecă, ajungând la un moment dat şi în dezbaterea Congresului SUA.
Biserica evanghelică Vermeş, datând din secolul al XVI-lea, stă să cadă după ce saşii au cedat-o BOR, înainte de a emigra cu toţii în Germania. Ortodocşii ar fi dispuşi să-i preia doar terenul şi clopotele, care sună foarte frumos, dar în nici un caz nu s-ar implica în restaurarea ei.
Biserica catolică din localitatea Bandon, jud. Sălaj, ridicată la 1720, n-a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice. Pe motiv că vor să construiască un lăcaş de cult mai încăpător, ortodocşii au demolat biserica, obţinând toate avizele necesarer. În derâdere, şefii BOR au considerat că biserica catolică din Bandon va dăinui de-a pururi, fiindcă materialele de construcţii recuperate vor sta la baza ridicării fundaţiei noului lăcaş ortodox.
Sesizat, Departamentul de Stat al SUA a denunţat modul în care România respectă drepturile omului: "Biserica ortodoxă a continuat să demoleze biserici greco-catolice sub diferite pretexte şi, totodată, a încercat prin tot felul de metode să obstrucţioneze returnarea bisericilor. La 5 aprilie 2007, folosind o cunoscută practică de construire a unor pereţi falşi externi în jurul bisericii, Biserica ortodoxă a demolat biserica greco-catolică din secolul al XVIII-lea din Bradon, jud. Sălaj. Autorităţile nu au reacţionat la plângerile greco-catolicilor, în legătură cu demolările ilegale".
Pictura bizantină de interior a bisericii "Sfântul Nicolae", din curtea spitalului vechi din Suceava, a fost distrusă împreună cu lăcaşul de cult, pentru a se construi un spital nou. IPS Pimen şi primăria din localitate au căzut la înţelegere să se ridice o biserică în alt loc, ca să nu iasă scandal. Restaurarea picturilor bizantine, care a costat peste două miliarde de lei vechi (circa 60.000 USD), n-a mai apucat să fie sfinţită.
Alte vestigii de cult, demolate în timpul democraţiei, în jud. Cluj, Mureş şi Maramureş:
- Biserica de piatră din Tritenii de Jos, ctitorită cu hramul "Sfinţii Arhangheli" - demolată în 1995;
- Biserica de piatră din Vadu-Izei, cu hramul "Sfântul Nicolae", ridicată la 1884 şi demolată cu buldozerele în 2001 (a fost prima biserică românească din piatră ridicată în Maramureşul istoric, într-o perioadă în care românii n-aveau voie de la Împărăţia austro-ungară să construiască decât biserici din lemn);
- Biserica de lemn din Băişoara de Cluj, datând din 1852 şi renovată în 1894, purtând hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", dezmembrată la 14 septembrie 2001;
- Biserica din Ţaga, ridicată în 1820, cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", demolată la 9-10 mai 2006;
- Biserica de lemn din Ghirolt, monument istoric din 1809, demolată în 1990;
- Biserica de lemn din Bont, ctitorită la 1829, renovată în anii 1898 şi 1932, monument istoric purtând hramul "Sfinţii Arhangheli", dezmembrată în 1996;
- Biserica "Sfântul Nicolae" din Valea, ridicată la 1760, a fost incendiată şi distrusă în totalitate în 1990;
- Biserica "Sfânta Maria" din localitatea Band, construită în 1770 şi demolată în 1997;
- Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cecălaca, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea şi demolată în 2000;
- Biserica greco-catolică din cărămidă "Mihai Viteazul", de lângă Turda, demolată ca în locul ei să fie construită o alta ortodoxă;
- Biserica de zid "Nicula", de lângă Gherla, distrusă ca să-i facă loc unei catedrale ortodoxe. De-a lungul a 300 de ani, aici s-a înregistrat cel mai mare pelerinaj din România, de ziua "Sfintei Marii", graţie icoanelor făcătoare de minuni;
- Biserica greco-catolică "Sadu" ridicată de exponentul Şcolii Ardelene, Inochetie Micu Klein, ctitor al Blajului, a fost mutată la marginea oraşului;
- Vechiul lăcaş de cult greco-catolic de piatră, din municipiul Craiova, demolat într-o singură noapte de buldozere (cu ajutorul armatei), în timpul guvernării CDR-Emil Constantinescu;
- Biserica de lemn din Valea Largă, judeţul Mureş, demolată pentru a se construi alta ortodoxă, deşi cei mai mulţi enoriaşi din zonă sunt reformaţi unguri ori adepţi ai "Martorilor lui Iehova".
Câteva dintre bisericile dărâmate de comunişti
- Biserica "Sfânta Vineri" Herasca, ridicată la 1645 şi demolată la 20 iunie 1987, într-o zi de vineri (enoriaşii au scandat "Jos comunismul!);
- Lăcaşul bisericii "Sfântul Nicolae" din Crângaşi (secolul al XVI-lea) şi cimitirul cu acelaşi nume acoperite de Lacul Morii în 1968;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Albă Postăvari 1568 - 1984;
- Biserica "Enei" cu hramul Sfântul Nicolae 1611 - 1997;
- Mănăstirea Cotroceni, 1679 - 1984;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Sârbi (secolul al XVII-lea) demolată în 1987;
- Mănăstirea "Văcăreşti" 1716 (Nicolae Mavrocordat), cea mai mare şi mai izbutită din sud-estul Europei, distrusă între anii 1985 - 1987;
- Biserica "Bradu Staicu" 1726 - 1987;
- Mănăstirea Pantelimon 1750 - 1984;
- Biserica "Spirea Veche" secolul al XVIII-lea - 1984;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Jitniţă secolul al XVIII-lea - 1986;
- Biserica "Izvorul Tămăduirii" 1938 - 1984;
- Biserica "Sfânta Treime" Troiţa secolul al XIX-lea - 1987;
- Capela "Sfăntul Mina" a892 - 1985;
- Biserica "Gherghiceanu" 1939 - 1984;
- Biserica "Doamna Oltea" 1947 - 1986.
Ceea ce mai este interesant de remarcat, în perioada democraţiei postcomuniste, în România a fost ridicată în fiecare zi câte o biserică ortodoxă, procentul enoriaşilor ce împărtăşesc această religie situându-se în jurul procentului de 90% din populaţie.