1046 - 16 octombrie 2017 - CULTE

Sfânta Cuvioasă Parascheva - pelerinaj bisericesc național
De ce ne mor bisericile? -
de Dan Coste


Sfânta Cuvioasă Parascheva - pelerinaj bisericesc național

Sfânta
Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit. În cursul unui an, în fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iași, are loc un mic pelerinaj, cu credincioși de toate vârstele și din toate locurile, veniți se închine la racla Sfintei Parascheva pentru ajutor, sănătate și binecuvântare.
Cea mai mare sărbătoare a Sfintei Parascheva este însă în preajma zilei de 14 octombrie, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țara noastră, la care participă închinătorii din toate colțurile țării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc național, care durează câteva zile, potrivit "Patericului românesc", autor arhim. Ioanichie Bălan.
Sfânta Parascheva s-a născut în Epivat, Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, într-o familie de neam bun și cu credință în Dumnezeu. A primit o creștere aleasă și educație religioasă. În jurul vârstei de 10 ani pe când se afla în biserică împreună cu mama sa a auzit cuvintele Mântuitorului: "Oricine voiește vină după Mine se lepede de sine, să-și ia crucea și -mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), iar din acel moment a început urmeze îndemnul.
Foarte tânără fiinda intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din orașul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, s-a dus apoi viziteze Mormântul Domnului, din Ierusalim, rămânând până la vârsta de 25 de ani într-o mică așezare de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.
Nevoințele Sfintei Parascheva erau multe și grele: "ca băutură întrebuința apa de izvor, și de aceasta foarte puțină; trebuința așternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină și aceasta foarte zdrențăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăților, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea" (vol. "Viețile Sfinților").
De la mănăstirea de călugărițe din pustiul Iordanului s-a reîntors în locurile natale, într-un loc numit Calicratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinților Apostoli, înainte de a trece la cele veșnice.
Multă vreme după aceea, în urma arătării minunate a Sfintei, care a cerut unui anumit monah mute trupul înmormântat în apropiere, pe care nu-l putea suferi pentru necurăția lui, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi și neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinților Apostoli din Epivat, pentru închinare și cinstire.
În anul 1235, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaște au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, și au fost așezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).
După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc, arată https://catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro/.
În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva.
Racla cu sfintele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși.
Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate în Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat cinstitele moaște au rămas neatinse, deși totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfințită la 23 aprilie 1887.
* Tradiția consemnează multe din minunile săvârșite de Sfânta Parascheva, dar a spune despre toate este cu neputință "căci covârșesc, ca zicem așa, și numărul stelelor și nisipul mării. De vreme ce vindecă șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de boli, încă și cele atingătoare de moarte; și în scurt a zice, depărtează toată neputința nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o" (vol. "Viețile Sfinților").
"Patericul românesc" menționează în această privință cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăși preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli și al izbăvirii de multe nevoi și primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate țările ortodoxe din Balcani.
De-a lungul anilor de când ocrotește Moldova și țara noastră o minune a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în anul 1888, în paraclisul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași.
Pe timpul celor două războaie mondiale, Iașiul a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaștele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Se spune ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra orașului, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente.
În timpul marii secete din vara anului 1947, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioșii se rugau și înălțau câte o troiță cu aducerea moaștelor Sfintei Parascheva în satele lor.
AGERPRES

top

De ce ne mor bisericile?
de Dan Coste

În ultimii 21 ani, democraţia românească a reuşit să distrugă mai multe biserici decât comunismul. În acelaşi timp au fost ctitorite altele, cu prediclecţie ortodoxe. Până acum, nimeni n-a avut curiozitatea de a le inventaria pe cele culcate la pământ, deşi erau monumente istorice de mare valoare. Nici măcar Biserica Ortodoxă Română (BOR) sau Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), explicaţia constând în faptul că marea majoritate erau catolice, greco-catolice, evanghelice sau reformate. Ultima ispravă de acest gen s-a petrecut sâmbătă, 9 august 2008, în postul Adormirii Maicii Domnului. Angajaţii firmei SC Prescom SA Braşov, controlată de omul de afaceri Ioan Neculaie, au nimicit Biserica ortodoxă "Sfântul Nicolae" de pe strada Carpaţilor. Edificiul fusese ridicat pe terenul finanţatorului echipei de fotbal FC Braşov, cu acordul verbal al acestuia, motiv din care a primit hramul cu numele binefăcătorului ei. Anii au trecut, iar Neculaie n-a mai perfectat actele de donaţie, ca în cele din urmă să se răzgândească. Omul de afaceri a vândut terenul unui fond de investiţii din străinătate, uitându-şi total promisiunile creştineşti. Obţinând avizele necesare de la primărie, acesta a demolat fără milă biserica, pentru a degreva terenul de sarcini în folosul cumpărătorului.
Înfiinţarea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma a avut loc între anii 1698 - 1701, pe când mitropolit ortodox era tânărul Atanasie Anghel, caracterizat de Nicolae Iorga drept "un om cu două feţe". În ciuda protestelor populaţiei majoritare au fost demolate multe biserici ortodoxe, "uniaţii" fiind sprijiniţi de soldaţii austrieci. Din punct de vedere politic, ortodocşii au încercat să îşi ia revanşa după formarea României Mari, şi în anul 1948 (în urma Decretului nr. 151), când s-au creat premisele ca "uniaţii" să se poată întoarce la ortodoxie. Această năzuinţă, însă, a devenit posibilă mai ales după 1989, când foarte mulţi greco-catolici şi evanghelişti au emigrat pe alte meleaguri, iar bisericile lor au ajuns în paragină.
Despre biserica de lemn din Cerghiz, jud. Mureş, ridicată înainte de 1900, localnici susţin că a fost distrusă, alţii vândută în anul 2005 sau mutată, fără a putea preciza unde. În Cerghizel, un sat din vecinătate, o altă biserică de lemn stă să cadă, sufocată de cea ortodoxă construită alături, din cărămidă.
Iobagii "uniaţi" din Ungheni, jud. Mureş, şi-au ridicat piatră cu piatră, între 1858 şi 1864, un lăcaş de cult cu hramul "Sfânta Treime". În 1948, acesta a intrat în patrimoniul BOR şi acolo a rămas, în ciuda tuturor protestelor. După 1989 s-au pierdut, ca prin farmec, şi actele originale ale Cărţii Funciare. Pe urmă, lăcaşul de cult a fost scos de pe lista monumentelor istorice de Consiliului Judeţean Mureş şi MCC, autorizaţia de demolare fiind eliberată în anul 1998. Pe motiv că în localitate există mai mulţi enoriaşi ortodocşi decât catolici, cei din urmă n-au mai fost lăsaţi să-şi îngroape morţii în cimitirul propriu, acesta ajungând în proprietatea statului. Ca să nu iasă un scandal prea mare, primăria le-a atribuit "uniaţilor" un alt teren, unde şi-au construit un lăcaş de cult. Biserica ortodoxă s-a oferit să le repartizeze catolicilor bunuri din vechiul edificiu, de parcă acestea le-ar fi aparţinut vreodată în mod legal. Cazul încă se judecă, ajungând la un moment dat şi în dezbaterea Congresului SUA.
Biserica evanghelică Vermeş, datând din secolul al XVI-lea, stă să cadă după ce saşii au cedat-o BOR, înainte de a emigra cu toţii în Germania. Ortodocşii ar fi dispuşi să-i preia doar terenul şi clopotele, care sună foarte frumos, dar în nici un caz nu s-ar implica în restaurarea ei.
Biserica catolică din localitatea Bandon, jud. Sălaj, ridicată la 1720, n-a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice. Pe motiv că vor să construiască un lăcaş de cult mai încăpător, ortodocşii au demolat biserica, obţinând toate avizele necesarer. În derâdere, şefii BOR au considerat că biserica catolică din Bandon va dăinui de-a pururi, fiindcă materialele de construcţii recuperate vor sta la baza ridicării fundaţiei noului lăcaş ortodox.
Sesizat, Departamentul de Stat al SUA a denunţat modul în care România respectă drepturile omului: "Biserica ortodoxă a continuat să demoleze biserici greco-catolice sub diferite pretexte şi, totodată, a încercat prin tot felul de metode să obstrucţioneze returnarea bisericilor. La 5 aprilie 2007, folosind o cunoscută practică de construire a unor pereţi falşi externi în jurul bisericii, Biserica ortodoxă a demolat biserica greco-catolică din secolul al XVIII-lea din Bradon, jud. Sălaj. Autorităţile nu au reacţionat la plângerile greco-catolicilor, în legătură cu demolările ilegale".
Pictura bizantină de interior a bisericii "Sfântul Nicolae", din curtea spitalului vechi din Suceava, a fost distrusă împreună cu lăcaşul de cult, pentru a se construi un spital nou. IPS Pimen şi primăria din localitate au căzut la înţelegere să se ridice o biserică în alt loc, ca să nu iasă scandal. Restaurarea picturilor bizantine, care a costat peste două miliarde de lei vechi (circa 60.000 USD), n-a mai apucat să fie sfinţită.
Alte vestigii de cult, demolate în timpul democraţiei, în jud. Cluj, Mureş şi Maramureş:
- Biserica de piatră din Tritenii de Jos, ctitorită cu hramul "Sfinţii Arhangheli" - demolată în 1995;
- Biserica de piatră din Vadu-Izei, cu hramul "Sfântul Nicolae", ridicată la 1884 şi demolată cu buldozerele în 2001 (a fost prima biserică românească din piatră ridicată în Maramureşul istoric, într-o perioadă în care românii n-aveau voie de la Împărăţia austro-ungară să construiască decât biserici din lemn);
- Biserica de lemn din Băişoara de Cluj, datând din 1852 şi renovată în 1894, purtând hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", dezmembrată la 14 septembrie 2001;
- Biserica din Ţaga, ridicată în 1820, cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", demolată la 9-10 mai 2006;
- Biserica de lemn din Ghirolt, monument istoric din 1809, demolată în 1990;
- Biserica de lemn din Bont, ctitorită la 1829, renovată în anii 1898 şi 1932, monument istoric purtând hramul "Sfinţii Arhangheli", dezmembrată în 1996;
- Biserica "Sfântul Nicolae" din Valea, ridicată la 1760, a fost incendiată şi distrusă în totalitate în 1990;
- Biserica "Sfânta Maria" din localitatea Band, construită în 1770 şi demolată în 1997;
- Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cecălaca, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea şi demolată în 2000;
- Biserica greco-catolică din cărămidă "Mihai Viteazul", de lângă Turda, demolată ca în locul ei să fie construită o alta ortodoxă;
- Biserica de zid "Nicula", de lângă Gherla, distrusă ca să-i facă loc unei catedrale ortodoxe. De-a lungul a 300 de ani, aici s-a înregistrat cel mai mare pelerinaj din România, de ziua "Sfintei Marii", graţie icoanelor făcătoare de minuni;
- Biserica greco-catolică "Sadu" ridicată de exponentul Şcolii Ardelene, Inochetie Micu Klein, ctitor al Blajului, a fost mutată la marginea oraşului;
- Vechiul lăcaş de cult greco-catolic de piatră, din municipiul Craiova, demolat într-o singură noapte de buldozere (cu ajutorul armatei), în timpul guvernării CDR-Emil Constantinescu;
- Biserica de lemn din Valea Largă, judeţul Mureş, demolată pentru a se construi alta ortodoxă, deşi cei mai mulţi enoriaşi din zonă sunt reformaţi unguri ori adepţi ai "Martorilor lui Iehova".
Câteva dintre bisericile dărâmate de comunişti
- Biserica "Sfânta Vineri" Herasca, ridicată la 1645 şi demolată la 20 iunie 1987, într-o zi de vineri (enoriaşii au scandat "Jos comunismul!);
- Lăcaşul bisericii "Sfântul Nicolae" din Crângaşi (secolul al XVI-lea) şi cimitirul cu acelaşi nume acoperite de Lacul Morii în 1968;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Albă Postăvari 1568 - 1984;
- Biserica "Enei" cu hramul Sfântul Nicolae 1611 - 1997;
- Mănăstirea Cotroceni, 1679 - 1984;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Sârbi (secolul al XVII-lea) demolată în 1987;
- Mănăstirea "Văcăreşti" 1716 (Nicolae Mavrocordat), cea mai mare şi mai izbutită din sud-estul Europei, distrusă între anii 1985 - 1987;
- Biserica "Bradu Staicu" 1726 - 1987;
- Mănăstirea Pantelimon 1750 - 1984;
- Biserica "Spirea Veche" secolul al XVIII-lea - 1984;
- Biserica "Sfântul Nicolae" Jitniţă secolul al XVIII-lea - 1986;
- Biserica "Izvorul Tămăduirii" 1938 - 1984;
- Biserica "Sfânta Treime" Troiţa secolul al XIX-lea - 1987;
- Capela "Sfăntul Mina" a892 - 1985;
- Biserica "Gherghiceanu" 1939 - 1984;
- Biserica "Doamna Oltea" 1947 - 1986.
Ceea ce mai este interesant de remarcat, în perioada democraţiei postcomuniste, în România a fost ridicată în fiecare zi câte o biserică ortodoxă, procentul enoriaşilor ce împărtăşesc această religie situându-se în jurul procentului de 90% din populaţie.

top

 

 

...