1081 - 18 iunie 2018 - ANALIZE

Dinu Lipatti, 'un artist de o spiritualitate divină'
Summit-ul din Singapore are deja un câștigător: Kim Jong-un
România, un actor european şi global respectat, inclusiv prin participarea constructivă în organizaţiile multilaterale de la Viena

Cel mai bogat om din lume, a cărui avere tocmai a trecut de pragul de 100 de miliarde de dolari, se pregăteşte angajeze 1.000 de IT-işti la Bucureşti - de Ştefan Stan
The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"


Dinu Lipatti, 'un artist de o spiritualitate divină'

Pianistul
şi compozitorul de reputaţie mondială Dinu Lipatti s-a născut la 19 martie 1917, la Bucureşti. A fost unul dintre cei mai mari pianişti ai secolului al XX-lea. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1997). Este considerat a fi cel mai important pianist român.
Crescut într-o familie cu tradiţie muzicală - tatăl său, Theodor, diplomat de carieră, era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, o excelentă pianistă, iar naş la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut şi cultivat din fragedă copilărie înclinaţiile muzicale, potrivit site-ului Institutului Cultural Român (ICR), www.icr.ro. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.
"Dicţionarul de mari muzicieni" (Editura Univers Enciclopedic, 2006) notează , la vârsta de 11 ani, Lipatti devine elev al Conservatorului din Bucureşti (1928-1932), unde lucrează, pe lângă Florica Musicescu (pian), cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), perfecţionându-se apoi la "Ecole normale de musique" din Paris (1934-1939), cu Alfred Cortot şi Yvonne Lefebure (pian), Paul Dukas şi Nadia Boulanger (compoziţie), Charles Munch şi Diran Alexanian (dirijat).
A desfăşurat o bogată activitate componistică şi concertistică atât în ţară, cât şi peste hotare (Franţa, Belgia, Italia, Anglia, Suedia, Elveţia, Olanda, Austria, etc.).
În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania şi Italia, reputaţia sa continuând crească cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti unde recitaluri de pian ca solist sau îl acompaniază pe George Enescu.
Pleacă în Scandinavia, în 1943, împreună cu viitoarea sa soţie, Madeleine Cantacuzino, de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu şi decide se stabilească în Elveţia. Îşi continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.
În 1944, a fost numit profesor de pian la clasele superioare şi de virtuozitate ale Conservatorului din Geneva (1944-1949). Ca muzicolog, s-a distins prin numeroasele cronici muzicale, articole, eseuri publicate în "Libertatea".
A fost membru al Asociaţiei internaţionale a criticilor din Paris (1939), fiind un cronicar muzical apreciat în epocă. A fost distins cu Menţiunea I (1932), Premiul II (1933) şi Premiul I (1934) de compoziţie "George Enescu", cu Premiul II la Concursul internaţional de pian de la Viena (1933) şi cu Medalia de argint a Republicii Franceze pentru compoziţie (1937).
Şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în Elveţia. A susţinut un ultim recital, în cadrul Festivalului de muzică de la Besancon, la 16 septembrie 1950.

Lucrarea amintită anterior mai scrie "ceea ce este caracteristic pentru creaţia simfonică a lui Dinu Lipatti este găsirea unei proporţii corecte între amploarea suflului simfonic şi concizia temelor, în special în suita simfonică pentru orchestră mare - Şătrarii (1934)". Unitatea tematică a părţilor, obţinută prin utilizarea principiului ciclic, gradarea orchestraţiei, influenţa melosului lăutăresc (temele fiind recreate în stil folcloric şi nu citate) sunt tot atâtea trăsături care fac din suita "Şătrarii" una dintre capodoperele creaţiei simfonice româneşti.
Pe de altă parte, în muzica sa, după cum era firesc, Dinu Lipatti a acordat un mare spaţiu pianului, ca instrument solistic, acordându-i ample pasaje de virtuozitate: Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de coarde (1936); Simfonie concertantă pentru două piane şi orchestră (1938); Concert pentru orgă şi pian (1939), cu schiţe de orchestraţie; Trei dansuri româneşti pentru pian şi orchestră (1945). De altfel şi muzica de cameră pe care a scris-o este rezervată în mod deosebit instrumentului său: Sonată pentru pian (1932); Sonatină pentru pian şi Vioară (1933); Fantezie pentru pian. Vioară şi violoncel (1936); Nocturnă pentru pian (1937); Suită pentru două piane (1938); Două dansuri în stil popular românesc pentru două piane (1939); Trei nocturne pentru pian (1939); Fantezie pentru pian (1940); Sonatina pentru mâna stângă pentru pian solo (1941); Trei dansuri româneşti pentru două piane (1943).
Dinu Lipatti este semnatarul unor remarcabile cadenţe pentru concertele pentru pian în re minor (1936), mi bemol major, pentru două piane (1938), si bemol major (1944) şi do major (1945) de Mozart şi pentru Concertul în re major pentru pian de Haydn (1944), de asemenea realizând şi transcripţii ale unor lucrări de Bach, Scarlatti etc.
A murit la 2 decembrie 1950, la Geneva, Elveţia.
Casa memorială "Dinu Lipatti" se află în satul Ciolceşti din comuna Leordeni, judeţul Argeş. Acolo sunt expuse obiecte legate de viaţa şi activitatea marelui pianist şi compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein şi un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu. O altă Casă memorială "Dinu Lipatti" a fost inaugurată la 19 martie 2018, Consiliul General al Municipiului Bucureşti aprobând, în 2017, înfiinţarea Centrului Cultural Casa Artelor "Dinu Lipatti", în casa în care artistul a trăit şi a creat, pe Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 12. Colegiul Naţional de Arte "Dinu Lipatti" din Bucureşti, de asemenea, îi poartă numele.
"Un artist de o spiritualitate divină", după cum l-a numit compozitorul şi pianistul francez Francis Poulenc, Dinu Lipatti rămâne un reper, stilul său interpretativ inconfundabil fiind caracterizat de o înţelegere muzicală incredibil de profundă, o sublimitate aristocratică, un sentimentalism emoţionant, o tehnică de o rară fineţe, o graţie poetică şi de efortul de a păstra autenticitatea fiecărei lucrări abordate, menţionează Institutul Cultural Român pe site-ul său.
De asemenea, Alfred Cortot, pianist şi dirijor franco-elveţian, i-a apreciat lui Lipatti interpretarea ca fiind pur şi simplu perfectă, menţionează sursa citată. Parte importantă din repertoriul interpretativ al lui Dinu Lipatti au constituit-o partiturile lui Frédéric Chopin şi Johann Sebastian Bach care pun sub lumină foarte clară calităţile extraordinare ale pianistului român. Considerat un "fiu spiritual" al marelui George Enescu, Dinu Lipatti nu a fost însă doar un remarcabil pianist, ci şi un înzestrat compozitor, remarcă ICR. În lucrările sale, de factură neoclasică se regăsesc deopotrivă influenţe ale muzicii franceze, dar şi româneşti
AGERPRES

top

Summit-ul din Singapore are deja un câștigător: Kim Jong-un

În
realitate, nimeni nu crede în mod serios liderul de la Phenian are intenția renunțe la programul său militar nuclear.
Din perspectiva lui Donald Trump, pentru ca o inițiativă de politică internă sau externă poată fi considerată una de succes trebuie îndeplinească trei condiții: 1) fie aplaudată de baza sa electorală; 2) anuleze ceva făcut anterior de către Barack Obama (categorie în care intră, de pildă, pe plan internaționalAcordul Climatic de la Paris, Acordul cu Iranul, TPP); 3) poată fi prezentată (nu neapărat chiar și fie) drept o realizare nemaivăzută, pe care niciun alt președinte înaintea sa fi fost în măsură ducă la capăt. Faptul poate intra eventual în coliziune cu interese majore pe termen lung ale SUA contează destul de puțin. O astfel de abordare este în consens logic cu modul de a gândi și de a privi lumea al cuiva care a declarat recent niciun alt președinte din istoria SUA nu a făcut atât de mult ca el în primele 500 de zile de la preluarea mandatului. În unele cazuri, criticile lui Trump la adresa unor astfel de înțelegeri, cum este ceaAcordului cu Iranul, sunt probabil justificate, însă, deocamdată, nu se prefigurează nici un fel de alternative mai bune.
Din, acest punct de vedere, summit-ul Trump - Kim Jong-un din Singapore pare se încadreze în grila de mai sus. Președintele a declarat deja el va ști încă din primul minut dacă se poate înțelege sau nu cu liderul nord-coreean. Pe bază de intuiție. De aceea a și decis nu trebuie se pregătească în mod special la nivel tehnic, lucru care nici nu prea era posibil, atunci când e vorba de o întâlnire hotărâtă atât de în scurt. A studiat însă, se pare, în detaliu profilul psihologic al lui Kim. O abordare care ar putea avea sens, în măsura în care, la finalul summit-ului, Casa Albă ar putea spune înțelege atât motivația fundamentală a liderului de la Phenian, cât și obiectivele sale pe termen lung. Este însă un pariu riscant. Și George W. Bush a declarat la un moment dat , după ce a privit în adânc în ochii lui Vladimir Putin, a realizat acesta este sincer.
Un lucru e sigur: Donald Trump se simte mult mai confortabil în prezența unor lideri macho precum Xi Jinping, Vladimir Putin sau Kim Jong-un decât în cea a unor aliați tradiționali din Europa sau Canada. Lucru care s-a văzut din plin la ultima reuniune G7 din Canada. Doar Emmanuel Macron se încadrează din punctul lui de vedere cât de cât în această categorie, de unde și tratamentul special pe care i-l aplică, chiar dacă președinele francez l-a criticat adesea destul de dur. El vede lumea prin ochii unui om de afaceri din domeniul imobiliar, unde afacerile sunt de tip one shot, știi imediat dacă ieși în câștig sau în pierdere, nu-ți trebuie o strategie pe termen lung. De altfel, chiar așa s-a și exprimat Trump, liderul nord-coreean are o singură oportunitate, „one time shot“, -l convingă pot face un „deal“ împreună. Singura problemă e pe acestă logică e greu de înțeles cum poți descrie ceva drept succes sau insucces. Ceea ce, de altfel, îi convine de minune lui Trump, nu neapărat și Statelor Unite, pentru poate fi vândut în mod convenabil publicului american. La urma urmei, Coreea de Nord s-a angajat în repetate rânduri în trecut renunțe la programul său nuclear militar și în tot atâtea rânduri a trișat. Mai ales Kim Jong-un are timpul de partea sa: el va fi în continuare la putere mult timp după ce epoca Trump se va fi încheiat.
Deocamdată, singurul succes în plan real e cel al lui Kim, care a obținut deja ceva ce părea de neconceput cu doar câteva luni în urmă: o întâlnire la vârf cu președintele SUA și o expunere globală pe măsură, fără niciun fel de condiții prealabile. În plus, indiferent de rezultatul summit-ului, el va obține, de fapt, a obținut deja, o micșorare a sancțiunilor, pe relația esențială cu China, care nu vrea în niciun caz ofere atuuri solide la întâlnire americanilor. El i-a manevrat extrem de abil atât pe Trump, cât și pe președintele Moon al Coreei de Sud, exploatând ego-ul supradimensionat al primului, obsesia acestuia de a arăta lumii el în stare realizeze ceva ce nimeni nu a mai fost în stare facă până la el, și dorința, considerată de mulți naivă, a celui de-al doilea de cooperare cu Coreea de Nord. Istoria va arăta dacă cei doi vor fi încadrați ulterior, fiecare în felul său, în categoriaidioților utili“.
În realitate, nimeni nu crede în mod serios liderul de la Phenian are intenția renunțe la programul său militar nuclear. E ca și când ar ucide gâsca producătoare de ouă de aur grație căreia un dictator sângeros, care și-a executat unchiul și fratele vitreg și ține în lagăre de concentrare peste 200.000 de oameni, a devenit peste noapte o vedetă globală. Poate însă promite, în termeni generali, acesta este țelul său pe termen lung, la pachet eventual cu o retragere a trupelor americane din Coreea de Sud. Iar încălzirea relațiilor cu Coreea de Sud și eventual și cu America îi oferă un levier serios în relația cu Beijingul. Este evident dependența economică cvasi-totală de China îl deranjează pe Kim. De alfel, se crede multe dintre execuțiile ordonate la Phenian, inclusiv cea a unchiului său și a fratelui vitreg, vizau persoane prea apropiate de Beijing. O contrabalansare cu America și Coreea de Sud îi oferă un spațiu de manevră extrem de util în acest peisaj geopolitic regional complicat. E un mers pe sârmă. Dar până acum lui Kim Jong-un și-a jucat extrem de abil cărțile.
revista22.ro

top

România, un actor european şi global respectat, inclusiv prin participarea constructivă în organizaţiile multilaterale de la Viena

La un secol de la Marea Unire, România este un actor european şi global respectat, nu în ultimul rând prin modul constructiv în care transpune în cheie multilaterală obiectivele politicii sale externe şi ale familiei politice din care face parte - Uniunea Europeană şi NATO, asumându-şi, totodată, responsabilităţi de interes general, declară ambasadorul Cristian Istrate, şeful Misiunii Permanente a României pe lângă organizaţiile internaţionale de la Viena, într-un interviu acordat AGERPRES.
Ambasadorul român aminteşte, în acest context, că ţara noastră a exercitat la Viena, în ultimii ani, preşedinţia Comitetului de Securitate al OSCE, preşedinţia celei de-a şaptea conferinţe a statelor părţi la Convenţia ONU pentru combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere, preşedinţia Comisiei pregătitoare a Organizaţiei pentru interzicerea experienţelor nucleare, precum şi preşedinţia Forumului OSCE pentru Securitate prin Cooperare (FSC).
În interviu, diplomatul român apreciază că, în contextul internaţional actual, marcat de grava criză de încredere între participanţii la diferite formate de negocieri, se impun reinventarea permanentă a diplomaţiei multilaterale şi voinţa politică a tuturor pentru construirea consensului, subliniind că singurul răspuns este dialogul sincer şi, mai ales, principial, bazat pe normele dreptului internaţional şi pe principiile ordinii internaţionale democratice.
În ce priveşte conflictele prelungite, ambasadorul Cristian Istrate arată că România susţine ca OSCE să acorde prioritate zero soluţionării lor, ţara noastră sprijinind eforturile preşedinţiilor în exerciţiu, ale misiunilor şi prezenţelor OSCE în teren. Este amintită, în acest context, Misiunea Specială de Monitorizare din Ucraina, la care România, cu cei 37 de membri, este unul din principalii contribuitori. În interviu, diplomatul aminteşte că, tot în cadrul OSCE, România se implică activ în mecanisme specifice precum reţeaua punctelor de contact în domeniul managementului şi securităţii frontierelor, echipele mobile de identificare a luptătorilor terorişti străini la frontieră, cooperarea academiilor de poliţie şi a promovat implementarea măsurilor de consolidare a încrederii în scopul creşterii securităţii în spaţiul cibernetic.
Amintind locul unic al Vienei între centrele diplomaţiei multilaterale, ambasadorul Cristian Istrate remarcă faptul că, deşi românii ocupă un spectru larg de poziţii în cadrul organizaţiilor internaţionale din capitala Austriei, cel mai proeminent fiind acela de coordonator şef al AIEA, ţara noastră poate aspira la mai mult, prezentând, la momentul oportun, o candidatură competitivă pentru poziţia de top la una din structuri. Până atunci, însă, consideră diplomatul, românii ar trebui să utilizeze mai mult, ca rampă de lansare, secondările în organizaţii sau oportunităţile de stagiu oferite de secretariatele internaţionale sau chiar de Misiunea de la Viena.
Interviul, acordat prin e-mail, face parte din proiectul editorial #CentenarDiplomatic desfăşurat de AGERPRES pe parcursul întregului an, cu accent pe relaţiile diplomatice în contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire.
AGERPRES: Stimate domnule ambasador, Misiunea pe care o conduceţi acoperă reprezentarea României pe lângă o serie de organizaţii şi agenţii internaţionale cu rol major în asigurarea cooperării, stabilităţii şi securităţii în Europa şi în lume. Dacă este să amintim doar Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), Tratatul pentru Interzicerea Totală a Experienţelor Nucleare (CTBT), înţelegem cât de vastă şi de complexă este aria de probleme cărora li se adresează aceste structuri. Cum vedeţi rolul diplomaţiei multilaterale în actualul context politic şi de securitate?
Cristian Istrate: Vreau să subliniez de la bun început că unicitatea Vienei între centrele diplomaţiei multilaterale este dată, într-adevăr, de paleta foarte variată de teme cu impact sub-regional, european şi global, de la securitatea militară la drepturile omului, de la chestiuni nucleare la protecţia mediului sau combaterea criminalităţii organizate ori corupţiei. Însă toate aceste subiecte sunt abordate nu în mod abstract, ci - aşa cum remarcaţi - într-un anumit context politic, care influenţează nu numai direcţia şi calitatea negocierilor, dar uneori pune chiar sub semnul întrebării utilitatea şi eficienţa soluţiilor multilaterale. Contextul internaţional actual este responsabil, de pildă, pentru grava criză de încredere între participanţii la diferite formate de negocieri, pentru politizarea unor chestiuni evident tehnice, pentru blocaje motivate de agende ascunse. Toate acestea constituie provocări pentru a căror gestionare se impune reinventarea permanentă a diplomaţiei multilaterale, un plus de imaginaţie şi creativitate din partea negociatorilor şi voinţa politică a tuturor pentru construirea consensului. Dar cum poate fi construit consensul între părţi despărţite de litigii complicate sau vechi conflicte armate? Cum pot fi armonizate interesele unor ţări din regiuni diferite ale globului, cu agende şi priorităţi contradictorii? Răspunsul este: prin dialog sincer şi, mai ales, principial, bazat pe normele dreptului internaţional şi pe principiile ordinii internaţionale democratice. Rolul diplomaţiei multilaterale în prima parte a secolului XXI este de a propune soluţii întemeiate pe aceste norme şi principii, care reprezintă condiţia asumării unanime şi durabilităţii soluţiilor respective.
AGERPRES: În ce măsură reuşeşte România să fie o voce în aceste mecanisme de cooperare multilaterală, promovându-şi în acelaşi timp obiectivele de politică externă?
Cristian Istrate: La un secol de la Marea Unire se poate afirma că România este un actor european şi global respectat, nu în ultimul rând prin modul constructiv în care transpune în cheie multilaterală obiectivele politicii sale externe şi ale familiei politice din care face parte - Uniunea Europeană şi NATO. Suntem promotorii acţiunii coordonate şi unitare în cadrul acestei familii şi ne asumăm, totodată, responsabilităţi de interes general, care duc mai departe agenda multilaterală printr-un leadership menit să consolideze cadrul instituţional şi normativ existent, să-i reafirme relevanţa şi eficienţa. În ultimii ani, România a exercitat la Viena preşedinţia Comitetului de Securitate al OSCE, preşedinţia celei de-a şaptea conferinţe a statelor părţi la Convenţia ONU pentru combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere, preşedinţia Comisiei pregătitoare a Organizaţiei pentru interzicerea experienţelor nucleare, precum şi preşedinţia Forumului OSCE pentru Securitate prin Cooperare (FSC), pentru a menţiona doar exemplele cele mai semnificative. Toate acestea ne prezintă pe scena internaţională ca pe o ţară angajată, responsabilă, care nu se mulţumeşte doar cu postura de alăturare pasivă la consens, ci promovează creativ şi principial consensul pe o paletă largă de probleme de securitate, economice, sociale sau de mediu.
AGERPRES: Cum acţionează România pentru menţinerea pe agenda de priorităţi a OSCE a problemei soluţionării conflictelor îngheţate, în special a celui transnistrean, dar şi a crizei din Ucraina, ambele cu mare miză la nivel regional şi pentru interesele ţării noastre?
Cristian Istrate: Conflictele prelungite sunt principala problemă care afectează securitatea europeană şi subminează încrederea între statele participante ale OSCE. Numărul conflictelor, din păcate, nu s-a redus, ci a crescut, iar faptul că nu se întrevăd soluţii unanim acceptabile în viitorul previzibil generează frustrări, ca şi tentaţia unora de a îndrepta Organizaţia spre zone unde, aparent, cooperarea ar fi mai facilă. De aceea, România se pronunţă - şi vă asigur că nu suntem singuri - pentru ca OSCE să acorde prioritate zero soluţionării acestor conflicte, orice alte proiecte s-ar desfăşura pe toate cele trei dimensiuni ale Organizaţiei (politico-militară, economică şi de mediu, respectiv drepturile omului) urmând să fie astfel implementate încât să contribuie la soluţionarea conflictelor existente, precum şi la prevenirea apariţiei altora noi, în spiritul Actului Final de la Helsinki, al Cartei de la Paris pentru o Nouă Europă şi al tuturor celorlalte angajamente asumate de statele participante. Pe această bază sprijinim eforturile preşedinţiilor în exerciţiu (anul acesta Italia), ale instituţiilor autonome, ale misiunilor şi prezenţelor OSCE în teren. Între acestea aş dori să remarc Misiunea Specială de Monitorizare din Ucraina, la care România este unul din principalii contribuitori. Alături de colegii lor din alte state, cei 37 de români care activează în prezent în cadrul Misiunii aduc pe teren o contribuţie apreciată la eforturile de prevenire a escaladării şi de soluţionare a conflictului, iar asigurarea securităţii acestora rămâne un aspect care ne preocupă în mod deosebit.
AGERPRES: Care apreciaţi că sunt şansele negocierilor în format ''5+2'' de a concretiza obiectivul unei reglementări politice a dosarului transnistrean, cu respectarea deplină a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova?
Cristian Istrate: În ultima perioadă s-au înregistrat unele progrese, a fost convenit un pachet de opt măsuri, se fac paşi pe linia implementării acestora şi sunt indicii că se lucrează, totodată, la noi acorduri. Procesul ''5+2'', care a dobândit în ultima perioadă o dinamică pozitivă (a se vedea concluziile recentei reuniuni de la Roma, din 29-30 mai), rămâne unicul format de negociere pentru soluţionarea conflictului transnistrean conform principiilor pe care le-aţi menţionat şi care sunt menite să garanteze că Republica Moldova va fi liberă să urmărească obiectivul integrării europene.
AGERPRES: Cum acţionează România la OSCE în dosarele care privesc problematica de mare actualitate a ameninţărilor transnaţionale precum terorismul, criminalitatea transfrontalieră, migraţia ilegală, atacurile cibernetice, traficul cu fiinţe umane şi droguri?
Cristian Istrate: În cei doi ani cât a exercitat preşedinţia Comitetului de Securitate al OSCE, România a impulsionat negocierile care au condus la adoptarea declaraţiilor reuniunilor ministeriale de la Belgrad (2015) privind prevenirea şi combaterea extremismului violent şi a terorismului, respectiv Hamburg (2016) privind utilizarea datelor pasagerilor curselor aeriene în scopul prevenirii terorismului. A introdus, în premieră, practica raportării voluntare a statelor OSCE privind măsurile naţionale pentru combaterea acestui flagel şi a solicitat Secretariatului elaborarea unui sinopsis al acestor măsuri, ajuns actualmente la a doua ediţie. Ne implicăm activ în mecanismele specifice ale OSCE, precum reţeaua punctelor de contact în domeniul managementului şi securităţii frontierelor, echipele mobile de identificare a luptătorilor terorişti străini la frontieră sau în structurarea cooperării academiilor de poliţie din spaţiul OSCE. România a promovat implementarea măsurilor de consolidare a încrederii (Confidence Building Measures/CBMs) ale OSCE în scopul creşterii securităţii şi a stabilităţii în spaţiul cibernetic, a reducerii conflictelor care decurg din utilizarea tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor şi sporirea încrederii dintre state, îndeosebi în perioade de tensiune. Din postura de preşedinte al Forumului pentru Securitate prin Cooperare (2017), România a pus pe agendă tema aspectelor militare ale securităţii cibernetice. Vom continua susţinerea eforturilor OSCE prin găzduirea la Bucureşti, în luna iunie 2018, a unui seminar regional în domeniul securităţii cibernetice. Exemplele pot continua cu problema traficului de droguri sau a criminalităţii transfrontaliere, dar trebuie precizat că, implicându-se în gestionarea acestor noi ameninţări la adresa securităţii, România s-a situat constant pe baza principială a armonizării eforturilor OSCE cu măsurile întreprinse de alte organizaţii, pentru a evita duplicările, a spori eficienţa reacţiei instituţionale multilaterale şi a nu deturna atenţia de la sarcinile prioritare ale OSCE.
AGERPRES: Lamberto Zannier, actual Înalt Comisar al OSCE pentru minorităţile naţionale şi fost secretar general al OSCE între 2011-2017, identifica ''polarizarea în creştere'' drept cea mai mare provocare pentru organizaţie, cu referire mai ales la relaţia dintre Occident şi Rusia, dar sublinia că OSCE poate oferi ''un spaţiu'' pentru îmbunătăţirea acestora. În ce măsură consideraţi că OSCE funcţionează drept un cadru de dialog şi de dezamorsare a tensiunilor diplomatice şi militare?
Cristian Istrate: Sunt de acord cu ambasadorul Zannier că asistăm la polarizare în cadrul OSCE, dar consider că se impune o nuanţare în ceea ce priveşte dimensiunea acestei polarizări. Să mă explic: în momentul de faţă, avem de fapt un singur pol, acela al imensei majorităţi a statelor participante, care se pronunţă pentru respectarea principiilor şi angajamentelor OSCE, deoarece acestea promovează suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială, neamestecul în treburile interne, drepturile omului, cu alte cuvinte întregul set de valori pe care se bazează securitatea europeană şi a fiecărei ţări în parte. Cei care încalcă aceste valori se văd, inevitabil, izolaţi într-o permanentă defensivă diplomatică. Trebuind să explice inexplicabilul, ei recurg adesea la "cosmetizarea" realităţii, ceea ce face ca încrederea firească între participanţii la negocieri să se situeze de cele mai multe ori sub zero. Este un efort titanic şi o probă de anduranţă pentru cadrul multilateral reluarea dialogului şi reconstruirea încrederii. Dialog trebuie să fie - ce alternativă avem? -, dar un dialog autentic, pragmatic, pe baze principiale, purtat cu responsabilitate, nu cu agendă dublă sau în scop propagandistic. În acest dialog trebuie folosit mai mult "instrumentarul OSCE", îndeosebi setul mecanismelor de avertizare timpurie şi diplomaţie preventivă dezvoltat de instituţiile autonome, precum Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale.
AGERPRES: Prin ce se remarcă contribuţia României la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, inclusiv în contextul actualelor îngrijorări legate de viitorul JCPOA (Planul Comun şi Cuprinzător de Acţiune), mai cunoscut drept acordul în domeniul nuclear cu Iranul?
Cristian Istrate: AIEA este una din piesele esenţiale ale sistemului multilateral prin aceea că monitorizează situaţia globală a combustibilului nuclear, împiedicând tentaţiile unora de a se dota cu arme nucleare şi încurajând, totodată, cooperarea în scopul utilizării paşnice a atomului. România este una din puţinele ţări din lume care controlează întregul ciclu nuclear civil, de la minerit la gestionarea deşeurilor nucleare. Aceasta ne propulsează în elita mondială a ţărilor responsabile de soarta neproliferării armelor nucleare şi, în egală măsură, de cooperarea şi asistenţa tehnică din domeniul nuclear. Încurajăm cooperarea, dar conform normelor de securitate şi siguranţă nucleară - invit viitorii stagiari ai Misiunii României la Viena să descopere diferenţa! Ne preocupă, de exemplu, o temă de nişă, anume criminalistica nucleară, altfel spus investigaţia materialelor nucleare cu scopul identificării sursei, traficului şi eventualei îmbogăţiri a acestora. Securitatea nucleară este de interes prioritar pentru România în cadrul AIEA, alături de cercetarea şi tehnologia din domeniul nuclear, cu aplicaţii multiple în medicină, agricultură, prezervarea patrimoniului cultural, gestionarea deşeurilor radioactive, etc. În egală măsură, rămânem deschişi transferului de expertiză şi asistenţă către alte state, prin intermediul cursurilor, seminariilor internaţionale sau programelor de pregătire pe diferite subiecte organizate în ţara noastră.
AGERPRES: Cum acţionează România pentru creşterea profilului său în organizaţiile multilaterale de la Viena şi pentru obţinerea de noi posturi de nivel în aceste structuri?
Cristian Istrate: Constat că aţi lăsat la urmă cea mai dificilă întrebare. Obţinerea de posturi internaţionale depinde într-o mare măsură de calitatea candidaţilor pe care îi prezentăm, ca şi de contextul politic în care are loc selecţia. În cadrul organizaţiilor internaţionale de la Viena românii ocupă un spectru larg de poziţii, de la un nivel foarte înalt (coordonator şef al AIEA), la director de departament IT la OSCE, experţi în domeniul juridic, al combaterii terorismului (OSCE) sau corupţiei (IACA), al prevenirii consumului de droguri (UNODC), al monitorizării experienţelor nucleare (CTBTO) sau, în fine, ca membri ai personalului de securitate al ONU. Desigur că se poate aspira la mai mult! Mi-aş dori ca, la momentul potrivit, România să poată prezenta o candidatură competitivă pentru poziţia de top la una din organizaţiile din sistemul multilateral de la Viena sau din alte centre.
Până atunci, cred că trebuie să utilizăm pe scară mai amplă secondările în organizaţii, aşa cum procedează multe ţări, sau oportunităţile de stagiu oferite de secretariatele internaţionale sau chiar de Misiunea noastră - unul dintre foştii stagiari ai Misiunii a obţinut un post în cadrul serviciului de conferinţe al OSCE! De asemenea, trebuie continuată promovarea competenţelor naţionale în panelurile conferinţelor şi altor reuniuni "în marjă" pe care România le organizează sau conduce. Unsprezece oficiali români din instituţii naţionale sau internaţionale au fost invitaţi deja la diferite sesiuni desfăşurate sub preşedinţia României la Viena, iar alţi experţi au prezentat puncte de vedere la evenimentele organizate de Misiune împreună cu partenerii în marja reuniunii Dimensiunii Umane a OSCE pe tema combaterii anti-semitismului prin educaţie sau integrării socio-economice a persoanelor aparţinând minorităţii romilor, respectiv în cadrul UNODC pe combaterea utilizării noilor substanţe psihotrope.
La fel, înţelegem importanţa folosirii platformelor multilaterale pentru a construi profilul de ţară pe teme care arată că România împărtăşeşte preocupări globale: prezidarea Comitetului Principal II al Conferinţei de evaluare a aplicării Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (New York, mai 2015) sau a panelului sesiunii Adunării Generale ONU consacrată interzicerii experienţelor nucleare (septembrie 2016), respectiv participarea la conferinţele pe teme de securitate şi neproliferare de la Amman (octombrie 2017) şi Doha (aprilie 2018) sunt numai câteva exemple de implicare în acest sens.
Ca o nouă expresie a angajamentului său faţă de OSCE, România va găzdui, la Bucureşti, în vara anului 2020, sesiunea anuală a Adunării Parlamentare a OSCE, care va aduce în ţara noastră un nou eveniment important, de această dată în planul diplomaţiei parlamentare. În fine, dimensiunea mediatică, transmiterea către audienţe largi a opţiunilor naţionale de politică externă prin articole, interviuri, Twitter etc. devine tot mai importantă în diplomaţia multilaterală.
AGERPRES

top

Cel mai bogat om din lume, a cărui avere tocmai a trecut de pragul de 100 de miliarde de dolari, se pregăteşte angajeze 1.000 de IT-işti la Bucureşti
de Ştefan Stan

Averea
fondatorului Amazon, Jeff Bezos, a atins pentru prima oară 100 de miliarde de dolari, după ce a crescut cu 2,4 miliarde de dolari peste noapte, în condiţiile în care acţiunile Amazon au urcat cu 2% pe fondul optimismului legat de Black Friday în SUA, scrie Bloomberg. 
Cumpărăturile din online sunt în creştere cu 18,4% faţă de anul precedent în SUA, potrivit datelor date de Adobe Analytics, iar investitorii pariază Amazon îşi va creşte cota de piaţă din totalul cheltuielilor online în timpul sezonului de cumpărături.  
Averea de 100 de miliarde de dolari în face pe Bezos, în vârstă de 53 de ani, primul miliardar din lume care construiască o avere de 12 cifre din 1999, când BIll Gates, fondatorul Microsoft, a depăşit această barieră.
Averea lui Bezos a urcat cu 32,6 miliarde de dolari anul acesta, cea mai mare creştere urmărită vreodată de Indicele Miliardarilor calculat de Bloomberg, un index care măsoară evoluţia averilor celor mai bogaţi 500 de oameni ai planetei. Acţiunile Amazon au urcat cu 5% numai săptămâna aceasta. 
Dezvoltatorul imobiliar Globalworth, controlat de omul de afaceri grec Ioannis Papalekas, a semnat un contract cu Aamazon pentru una dintre clădirile care fac parte din ansamblul Globalworth Campus din zona de nord a Capitalei.
„Am semnat cu Amazon pentru clădirea A din Globalworth Campus. Faptul este a doua cea mai mare din companie şi a ales vină aici înseamnă piaţa din România creşte”, a spus Dimitris Pergamalis, directorul departamentului de construcţii şi dezvoltare al Globalworth.
lobalworth Campus 13.555 mp de birouri.
Ziarul Financiar a scris din vară Globalworth poartă negocieri pentru închirierea unei suprafeţe de către Amazon, însă acum informaţia a fost confirmată oficial.
Globalworth Campus este un proiect de birouri de aproape 88.000 mp suprafaţă închiriabilă compus din trei clădiri, dintre care primele două au circa 27.000 mp închiriabili fiecare. Prima clădire este deja gata, iar următoarele urmează a fi livrate la începutul anului viitor, respectiv cel târziu în a doua parte a lui 2018.
 În cadrul birourilor închiriate de Amazon, cel mai mare retailer din lume, aar putea lucra cel puţin 1.000 – 1.200 de angajaţi ai companiei americane.
Acesta este primul mare deal semnat de Ioannis Papalekas pentru Globalworth Campus din Pipera la un an de când a picat contractul semnat cu cei de la Telekom. Compania de telecomunicaţii urma la acel moment închirieze 25.000 mp de birouri în proiectul fondului de investiţii din Pipera, însă în cele din urmă aceştia au extins contractul cu GTC pentru birourile din City Gate, din Piaţa Presei pentru 13.000 mp în martie anul trecut.
Cine este Jeff Bezos, fondatorul Amazon
Născut în 1964, a studiat Electronică şi Computere la Princeton, de unde a absolvit în 1986 cu „summa cum laude”. In 1988 a început lucreze la Bankers Trust din New York, întâi în cadrul compartimentului tehnic, pentru a ajunge în 1990 cel mai tânăr vicepreşedinte din companie.
Următorii patru ani i-a petrecut la un fond speculativ, D.E.Shaw. Aici a observat potenţialul de business al web-ului. In 1994, el a părăsit locul de muncă din New York , s-a mutat în Seattle , oraş al informaticienilor, unde împreună cu  doi programatori s-a apucat de lucru la ceea ce avea devină site-ul de comerţ electronic Amazon.com.
Capitalul de pornire, 300.000 de dolari, au fost bani imprumutaţi de părinţii lui Jeff, pe care fiul i-a avertizat de la început există o probabilitate de 70% ca investiţia fie nerentabilă. Ulterior, când magazinul virtual a fost lansat, primul milion de dolari a fost plasat în firmă de un grup de 15 investitori,format din rude şi apropiaţi ai lui Bezos.
Ziarul Financiar

top

The Huffington Post: România ar putea fi considerată "cea mai frumoasă țară a Europei"

Potențialul
turistic al României a fost elogiat într-un articol publicat sâmbătă de site-ul american The Huffington Post, în care se afirmă țara noastră ar putea fi considerată "cea mai frumoasă din Europa". Autoarea articolului, Patti Morrow, blogger, fotograf și jurnalist specializat în călătorii, s-a declarat impresionată, printre altele, de Transfăgărășan, arhitectura cosmopolită din București, bisericile fortificate din Transilvania și de castelele Bran și Peleș.
În acest articol, intitulat "Is Romania Europe's Prettiest Country? It Just Might Be" ("Este România cea mai frumoasă țară a Europei? Chiar ar putea fi"), Patti Morrow a elogiat câteva obiective turistice ale României: "piețe din orașe încântătoare ce datează din timpuri medievale, dealuri cu pante blânde care se întind cât vezi cu ochii, castele învelite în misterul Contelui Dracula, perspective minunate asupra culmilor stâncoase ale munților și o rețea ce pare infinită de fortărețe și biserici".
i nu uităm de Transfăgărășanfără îndoială cel mai spectaculos drum din lume. Frumusețea naturală a României și diversitatea ei culturală ar putea surprindă. Mărginită de Marea Neagră din sud-estul Europei, printre atracțiile acestei țări se află și fluviul Dunăre și Munții Carpați", a adăugat jurnalista americană în debutul articolului.
Patti Morrow a grupat obiectivele turistice ale României în trei categorii principale: "Orașe, cetăți și sate", "Castele, fortărețe și biserici fortificate" și "Alte atracții".
ORAȘE, CETĂȚI ȘI SATE
După vizita sa în România, Patti Morrow spune țara noastră — și în special Transilvaniaeste locul în care se află "unele dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Europa".
Jurnalista a vizitat însă mai întâi Bucureștiul și s-a declarat impresionată de Palatul Parlamentului, labirintul de străduțe pavate cu piatră cubică și arhitectura specială din centrul vechi al capitalei, cunoscută în trecut și sub denumirea de "Micul Paris ". Ea a apreciat și magazinele de antichități, cafenelele și galeriile de artă din București.
Informându-i pe cititorii americani în legătură cu istoria Sibiului, jurnalista reamintește localitatea a fost înființat în secolul al XII-lea de sașii germani și le semnalează faptul orașul, al cărui centru și-a păstrat splendoarea medievală, "este probabil unul dintre cele mai frumoase din România sau poate chiar din Europa". Sunt menționate în acest articol arhitectura medievală, turnurile bine conservate, străzile înguste, clădiri din secolul al XVII-lea, celebrul Pod al Minciunilor și cele două piețe dominate de bisericiPiața Mare și Piața Mică. Patti Morrow a reamintit și despre Festivalul Internațional de Teatru organizat la Sibiu în fiecare an în luna iunie.
Continuându-și călătoria prin Transilvania, Patti Morrow a apreciat biserica fortificată din Saschiz, inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO, și a alocat un spațiu mai mare Sighișoarei, despre care afirmă este "unul dintre cele mai frumoase și mai bine orașe medievale din Europa". Jurnalista americană a apreciat arhitectura locală, clădirile din secolul al XVI-lea, grație cărora Sighișoara poate fi comparată cu "ambianța magică din orașul vechi din Praga și cu Viena". Ea a reamintit și faptul Sighișoara este locul în care s-a născut Vlad Dracul, sursa de inspirație a personajului literar Dracula.
În Sibiel, Patti Morrow a experimentat viața la țară, cazându-se în pensiunea bunicii Eugenia, unde a a învățat prepare brânză și mămăligă și a apreciat gastronomia locală, în special afinata și plăcinta cu mere.
În Brașov, oraș înființat de cavalerii teutoni în anul 1211, jurnalista americană s-a declarat fermecată de combinația colorată și spectaculoasă de arhitectură gotică, barocă și renascentistă.
Patti Morrow a făcut apoi și o vizită în Biertan, unde a admirat biserica fortificată locală, datând din secolul al XV-lea și care a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
CASTELE, FORTĂREȚE ȘI BISERICI FORTIFICATE
După ce a vizitat Branul, jurnalista a spus acest obiectiv turistic, cu turnuri medievale, turnulețe, pasaje subterane și scări în spirală, reprezintă "cel mai notoriu bastion al României". Reamintind cititorilor ei Branul datează din 1212, jurnalista a explicat și misterul și miturile care înconjoară acest castel, asociat adeseori cu legenda Contelui Dracula.
Patti Morrow a vizitat apoi cetatea Rupeaunul dintre cele mai vechi situri arheologice din România, întrucât datează din jurul anului 5.500 î.e.n. din perioada paleoliticului—, localitatea CristianBiserica Evanghelică din localitate datează din 1495 — și Râșnovunde a admirat cetatea medievală locală.
A urmat vizita la Castelul Peleș, care impresionează prin cele "160 de camere ale sale, ahitectura lui neo-renascentistă și amplasarea în pitorescul oraș Sinaia". Finalizat în 1883, Peleșul, reședința de vară a familiei regale a României până în 1947, a fost primul castel din Europa care a adoptat iluminatul cu energie electrică și a găzduit prima proiecție din România a unui film, în 1906, într-o cameră amenajată sub forma unui cinematograf propriu.
ALTE ATRACȚII
Jurnalista americană a fost impresionată de Transfăgărășan, supranumit "cea mai bună șosea rutieră din lume" de realizatorii emisiunii "Top Gear", dar și de peisajul uluitor al Munților Carpați, potențat de priveliști minunate spre barajul Vidraru, lacul glaciar Bâlea și numeroase cascade naturale.
Patti Morrow reamintește Munții Carpați au o lungime de aproape 1.600 de kilometri și mai mult de jumătate din acest lanț muntos se află în România. În Carpații românești, scrie jurnalista americană, trăiesc urși bruni, lupi și râși.
Patti Morrow nu a uitat nici podgoriile și vinăriile din România, o țară care ocupă locul al 10-lea în topul producătorilor de vin din lume, prin prisma cantităților comercializate. Ea a reamintit și faptul un producător român, Cramele Halewood, folosește exclusiv metode tradiționale de preparare a vinurilor.
Vizita în România a jurnalistei Patti Morrow a fost realizată prin intermediul JayWay Travel, o agenție de turism specializată în organizarea de vacanțe în Europa Centrală și de Est și care asigură posibilitatea unor vizite personalizate, în funcție de dorințele turiștilor.
AGERPRES

top